Aman si mai mult auto-impusul proiect al traducerii si interpretarii textelor Rammstein, in favoarea incercarii de a folosi blog-ul si pentru un alt scop decat cel publicistic; altfel spus, de data aceasta vreau sa impartasesc din propria-mi creatie, dar nu din cea muzicala, ci din cea literara :).
Donc, voilà:
• Plans
Simt nevoia sa plang,
Dar nimeni nu a plans in ast fel vreodata.
Asa ca nu stiu cum sa plang,
Dar tot trebuie sa o fac.
Voi afla eu un nou fel de a plange,
Iar altii care vor vrea sa planga asa,
In viitor, vor putea.
Voi fi ajutat o lume intreaga…
Acum nu mai simt nevoia sa plang.
• Lupul
Un lup veni si se-aseza langa mine,
Isi puse botul pe labe si incepu sa si-l linga.
Imi cerea de mancare.
Intrucat de mult fusesem singur si-mi era urat,
I-am dat lupului sa manance, iar lupul a ramas cu mine,
Cerand in fiecare zi de mancare.
Un alt lup veni si se-aseza langa mine,
Isi puse si el botul pe labe si incepu sa si-l linga.
Si el imi cerea de mancare.
Intai nu am vrut sa-l hranesc, sperand ca ma va lasa in pace,
Dar lupul infometat se-nfurie si sari sa ma muste,
Vazand ca nu-i dau de mancare.
Apoi l-am hranit, iar el a ramas cu mine,
Dar primul lup se infurie si el si sari sa ma muste,
Trebuind sa-si imparta din mancare.
Lupul este zamislit in dragoste...
• Micul David, dupa ce citeste Cartea Psalmilor, se aseaza in fata icoanei si incepe sa se roage lui Dumnezeu
Domnul, Dumnezeul meu,
Creatorule a toate;
vino, rogu-Te, la mine,
lasa-ma sa intru in inima Ta;
ingaduie-mi sa Iti alung tristetea Ta;
mergi dupa mine, Doamne, si Iti voi arata frumusetea lumii Tale.
Nu Te lasa intru deznadejde, Stapane, ci auzi glasul robului Tau
si vino la el;
nu pogori dreapta-Ti manie asupra poporului Tau,
ci, cu multa si marea Ta mila, lasa-l sa lupte sa Te merite din nou.
Pe slujitorul Tau, Doamne, nu il lua la Tine,
caci Tu nu ai nevoie sa Iti fie aproape,
ci lasa-l sa salasluiasca in continuare in lumea
ce i-ai dat-o in stapanire,
spre a-Ti aduce cinste prin fericirea lui.
Pacea gradinii Tale, Sfinte, adu-o din nou supusilor Tai.
Doamne, Dumnezeul meu,
nu Iti pierde increderea in mine…
Cum ar sugera, poate, si Mircea Cartarescu, Irish Cream in timpul lecturii... :)
Friday, November 13, 2009
Tuesday, October 20, 2009
Neuntes - "Wir sind zurück, schalte ein..."
"Rammstein... din nou, Rammstein" spunea cineva acum cateva saptamani, dar se pare ca subiectul nu a fost incheiat atunci. :)
Ieri a aparut, in sfarsit, in Romania, albumul nr. 6, "Liebe ist für alle da" (LIFAD, pe scurt)... si, oh, Doamne, Doamne, sunt extraordinar de entuziasmat.
Desigur, o opinie pertinenta, un verdict, risc a folosi cuvantul (:P) nu se poate da atat de repede; doar 5-6 ascultari per piesa nu sunt suficiente; in plus, site-ul unde pot fi gasite cele mai bune traduceri pentru versurile formatiei inca nu le-a publicat integral pe cele pentru LIFAD; cu toate acestea, chiar si pana acum, eu unul am fost puternic impresionat de acest album...
... de fapt, chiar m-am indragostit :D.
Imi propun ca, pe viitor (desigur, in masura in care voi dispune si de resursele necesare acestei 'munci'), sa analizez, in detaliu, fiecare melodie de pe noul album (poate chiar din tot ce au creat vreodata, hmm...); dar, da, cum se spune, 'om trai si om vedea'. :)
Pana atunci, insa, propun sa luam urmatoarea imagine, foarte frumoasa, chiar de-a dreptul incredibila (si, merg atat de departe incat sa spun, geniala; iar unii stiu cat de greu acord eu acest atribut :P):
"Und der Haifisch, der hat Tränen/ Und die laufen von Gesicht,/ Doch der Haifisch lebt im Wasser,/ So die Tränen sieht man nicht.//
In der Tiefe ist es einsam/ Und so manche Zähre fliest/ Und so kommt es, dass das Wasser/ In den Meeren salzig ist."
Iar rechinul, are si el lacrimi,/ Iar ele i se scurg pe fata,/ Dar intrucat traieste in apa,/ Nimeni nu le vede.//
In adancuri, esti atat de singur/ Si atat de multe lacrimi sunt varsate,/ Incat astfel se intampla/ Ca marile sa fie sarate.
De data aceasta sugerez un ceai negru fierbinte, mai ales pentru vreme, dar si pentru atmosfera; ghimbirul, anasonul, mai ales scortisoara, ar fi nu doar ingrediente minunate pentru un ceai, dar se si potrivesc cu gustul 'intepator', perceptibil inca din primele masuri ale albumului.
Ieri a aparut, in sfarsit, in Romania, albumul nr. 6, "Liebe ist für alle da" (LIFAD, pe scurt)... si, oh, Doamne, Doamne, sunt extraordinar de entuziasmat.
Desigur, o opinie pertinenta, un verdict, risc a folosi cuvantul (:P) nu se poate da atat de repede; doar 5-6 ascultari per piesa nu sunt suficiente; in plus, site-ul unde pot fi gasite cele mai bune traduceri pentru versurile formatiei inca nu le-a publicat integral pe cele pentru LIFAD; cu toate acestea, chiar si pana acum, eu unul am fost puternic impresionat de acest album...
... de fapt, chiar m-am indragostit :D.
Imi propun ca, pe viitor (desigur, in masura in care voi dispune si de resursele necesare acestei 'munci'), sa analizez, in detaliu, fiecare melodie de pe noul album (poate chiar din tot ce au creat vreodata, hmm...); dar, da, cum se spune, 'om trai si om vedea'. :)
Pana atunci, insa, propun sa luam urmatoarea imagine, foarte frumoasa, chiar de-a dreptul incredibila (si, merg atat de departe incat sa spun, geniala; iar unii stiu cat de greu acord eu acest atribut :P):
"Und der Haifisch, der hat Tränen/ Und die laufen von Gesicht,/ Doch der Haifisch lebt im Wasser,/ So die Tränen sieht man nicht.//
In der Tiefe ist es einsam/ Und so manche Zähre fliest/ Und so kommt es, dass das Wasser/ In den Meeren salzig ist."
Iar rechinul, are si el lacrimi,/ Iar ele i se scurg pe fata,/ Dar intrucat traieste in apa,/ Nimeni nu le vede.//
In adancuri, esti atat de singur/ Si atat de multe lacrimi sunt varsate,/ Incat astfel se intampla/ Ca marile sa fie sarate.
De data aceasta sugerez un ceai negru fierbinte, mai ales pentru vreme, dar si pentru atmosfera; ghimbirul, anasonul, mai ales scortisoara, ar fi nu doar ingrediente minunate pentru un ceai, dar se si potrivesc cu gustul 'intepator', perceptibil inca din primele masuri ale albumului.
Tuesday, September 29, 2009
Achtes - There's more to Rammstein's "Pussy" than meets the eye
Rammstein... din nou, Rammstein.
Cum se stie, nu se stie, mai sunt putin peste doua saptamani pana cand apare LIFAD, in final, si pe piata Romaniei; insa, primul single, Pussy, este deja pe piata, continand doua melodii, printre care si cea omonima titlului mentionat.
Ei bine, aceasta din urma, a fost supusa (cu exceptia Wikipediei, desigur :D) la comentarii, din cate am observat pana acum, in mare, de doua tipuri:
a) o mare prostie, o profunda dezamagire, complet lipsita de continut si sens (pentru a expune intr-un mod mai politicos)
b) luare in batjocura fie a melodiei, fie a formatiei, fie a natiunii noastre, fie a comentariului utilizatorului de deasupra/de dedesubt (acestea, in principal, in cazul comentariilor online :P).
Toti avem o parere, nu neg, nu contest; iar aceasta poate fi exprimata; dar atat de putini oameni sunt in stare sa vada (sau sa se auto-sugestioneze? haha) contextul din spatele acestei piese, incat incerc sa fac o analiza, indraznesc sa spun, mai riguroasa (:P), a problemei; iar pentru a o face mai interesanta, in loc de 'expunere', 'dezvoltare', 'concluzii', propun sa folosim o alta structura, mai... culinara: 'aperitiv', 'felul principal', 'desert'. :)
Astfel, primul pas pentru a incepe aceasta analiza, aperitivul, consta in a identifica acele concepte sau premize necesare pentru a putea dezvolta mai departe; acestea sunt patru (sugerez, fara ironie, sa cititi aritcolul de pe Wikipedia despre cifra 4 - contine tot felul de informatii interesante) la numar, si anume:
1) o oarecare privire de ansamblu asupra carierei formatiei, nu neaparat aprofundata, dar care sa vizeze fiecare perioada din evolutia lor, si asupra atitudinii lor fata de arta si lume;
2) o buna traducere a versurilor melodiei in cauza intr-o limba cunoscuta foarte bine de cititor; aceasta parte nu poate fi subliniata destul - nuantele in versurile lor sunt mereu de o finete/subtilitate remarcabila, ceea ce face ca Google Translator sau Babelfish sa nu fie suficiente (:P);
3) cunoasterea fenomenului de "turism sexual" (sex tourism);
4) o oarecare idee asupra politicii fata de pornografie in vigoare in Germania - atat atitudinea statului, a producatorului, cat si a cumparatorului.
Acestea fiind spuse, sa trecem la felul principal, adica, sa luam fiecare din punctele de deasupra in parte si sa le aprofundam.
In primul rand, despre Rammstein. Pe tot parcursul evolutiei lor, pana in anul 2002, ei au putut fi mereu caracterizati foarte cinstit de termenii "provocatori", "non-conformisti", chiar "teribilisti". In 2004 si 2005, singurul termen care putea fi eliminat dintre acestia este ultimul, putand fi inlocuit (in context, desigur) cu "maturizati".
Ei intotdeauna incearca sa "intinda coarda dincolo de limitele placute", sa socheze prin abordarea directa, ne-eufemistica (desi, sub nicio forma, ne-metaforica :P), dar niciodata lipsiti de un oarecare bun-gust. Este mai mult decat asteptat ca ei sa aduca noi creatii fata de care prima reactie a multora sa fie: "Scandalos!"
In cazul versurilor, imi voi permite sa plec de la convingerea ca oricine are rabdare sa citeasca acest intreg articol cunoaste, de asemenea, si limba engleza la un nivel (foarte) bun; astfel, pentru a evita fie o traducere care sa sune penibil in a noastra frumoasa limba, pastrand continutul integru, fie o traducere care sa sune foarte bine in romaneste, dar alterand considerabil mesajul, voi recurge la varianta in engleza; de asemenea, intrucat o buna parte din melodie este deja in engleza, voi traduce doar versurile in germana:
"Zu groß, zu klein,/ Er könnte etwas größer sein."
Too big, too small,/ It could be a bit bigger.
"Mercedes-Benz und Autobahn,/ Alleine in das Ausland fahren,/ Reise, Reise, Fahrvergnügen/ Ich will nur Spaß, mich nicht verlieben"
A Mercedes-Benz on the Autobahn,/ Alone on the foreign highways,/ Travel, journey, delight of driving/ I only want fun, don't fall in love with me.
"Zu groß, zu klein,/ Der Schlagbaum sollte oben sein."
Too big, too small,/ The impact tree should be up.
"Schönes Fräulein, Lust auf mehr?/ Blitzkrieg mit dem Fleischgewehr!/ Schnaps im Kopf, du holde Braut,/ steck Bratwurst in dein Sauerkraut!"
Beautiful miss, do you lust for more?/ A blitzkrieg with the flesh rifle!/ Schnapps-filled head, you lovely bride,/ Stick Bratwurst in your Sauerkraut!"
Dupa cum este de observat, ironia este prezenta din plin in acestea, de la atitudinea macho pana la imaginile cliseizate pana la saturatie, toate metafore pentru atitudinea atat de laissez-faire adoptata fata de pornografie in ziua de azi, la nivel mondial.
Punctul al treilea este cel mai usor de explicat: fenomenul consta in intreprinderea de calatorii in tari straine, de obicei cu legi mai putin stricte in privinta in cauza, cu scopul unic, sau, cel putin principal, pentru a intretine relatii sexuale, de cele mai multe ori cu prostituate (un candidat aproape evident este Olanda :P).
In final, sa ne uitam la aspectele legate de pornografie in Germania.
In primul rand, conform unor studii, Germania este pe locul 1 in Europa (la nivel mondial fiind intrecuta doar de SUA) la numarul de pagini web cu continut pornografic (link si link).
In al doilea, aproape toate tipurile de porno sunt accesibile pe scara larga, inclusiv cea cu minori (link). Pentru a nu mentiona faptul ca achizitonarea de materiale pornografice este foarte simpla - aproape poti cumpara de la centrul de presa de la coltul strazii.
Trecand la desert, toate acestea sunt satirizate de Rammstein in cadrul acestei piese, prin cliseurile versurilor, prin cliseurile compozitiei (spre exemplu, secventele cantate de Flake la sintetizator), prin atitudinea recognoscibila a membrilor.
Nu este un simplu film porno (tin sa mentionez, totusi, ca, tehnic vorbind, NU este nici macar atat; statutul de film pentru adulti este dat de incluziunea a cel putin o scena care presupune raporturi sexuale NEsimulate, reale; or, in video clip, este simulat... altfel spus, organele nu sunt reale :P), este o satira, o critica; are o forma, precum si un fond...
Pentru a ramane in tema, sugerez de data aceasta niste varza acra? :P
Cum se stie, nu se stie, mai sunt putin peste doua saptamani pana cand apare LIFAD, in final, si pe piata Romaniei; insa, primul single, Pussy, este deja pe piata, continand doua melodii, printre care si cea omonima titlului mentionat.
Ei bine, aceasta din urma, a fost supusa (cu exceptia Wikipediei, desigur :D) la comentarii, din cate am observat pana acum, in mare, de doua tipuri:
a) o mare prostie, o profunda dezamagire, complet lipsita de continut si sens (pentru a expune intr-un mod mai politicos)
b) luare in batjocura fie a melodiei, fie a formatiei, fie a natiunii noastre, fie a comentariului utilizatorului de deasupra/de dedesubt (acestea, in principal, in cazul comentariilor online :P).
Toti avem o parere, nu neg, nu contest; iar aceasta poate fi exprimata; dar atat de putini oameni sunt in stare sa vada (sau sa se auto-sugestioneze? haha) contextul din spatele acestei piese, incat incerc sa fac o analiza, indraznesc sa spun, mai riguroasa (:P), a problemei; iar pentru a o face mai interesanta, in loc de 'expunere', 'dezvoltare', 'concluzii', propun sa folosim o alta structura, mai... culinara: 'aperitiv', 'felul principal', 'desert'. :)
Astfel, primul pas pentru a incepe aceasta analiza, aperitivul, consta in a identifica acele concepte sau premize necesare pentru a putea dezvolta mai departe; acestea sunt patru (sugerez, fara ironie, sa cititi aritcolul de pe Wikipedia despre cifra 4 - contine tot felul de informatii interesante) la numar, si anume:
1) o oarecare privire de ansamblu asupra carierei formatiei, nu neaparat aprofundata, dar care sa vizeze fiecare perioada din evolutia lor, si asupra atitudinii lor fata de arta si lume;
2) o buna traducere a versurilor melodiei in cauza intr-o limba cunoscuta foarte bine de cititor; aceasta parte nu poate fi subliniata destul - nuantele in versurile lor sunt mereu de o finete/subtilitate remarcabila, ceea ce face ca Google Translator sau Babelfish sa nu fie suficiente (:P);
3) cunoasterea fenomenului de "turism sexual" (sex tourism);
4) o oarecare idee asupra politicii fata de pornografie in vigoare in Germania - atat atitudinea statului, a producatorului, cat si a cumparatorului.
Acestea fiind spuse, sa trecem la felul principal, adica, sa luam fiecare din punctele de deasupra in parte si sa le aprofundam.
In primul rand, despre Rammstein. Pe tot parcursul evolutiei lor, pana in anul 2002, ei au putut fi mereu caracterizati foarte cinstit de termenii "provocatori", "non-conformisti", chiar "teribilisti". In 2004 si 2005, singurul termen care putea fi eliminat dintre acestia este ultimul, putand fi inlocuit (in context, desigur) cu "maturizati".
Ei intotdeauna incearca sa "intinda coarda dincolo de limitele placute", sa socheze prin abordarea directa, ne-eufemistica (desi, sub nicio forma, ne-metaforica :P), dar niciodata lipsiti de un oarecare bun-gust. Este mai mult decat asteptat ca ei sa aduca noi creatii fata de care prima reactie a multora sa fie: "Scandalos!"
In cazul versurilor, imi voi permite sa plec de la convingerea ca oricine are rabdare sa citeasca acest intreg articol cunoaste, de asemenea, si limba engleza la un nivel (foarte) bun; astfel, pentru a evita fie o traducere care sa sune penibil in a noastra frumoasa limba, pastrand continutul integru, fie o traducere care sa sune foarte bine in romaneste, dar alterand considerabil mesajul, voi recurge la varianta in engleza; de asemenea, intrucat o buna parte din melodie este deja in engleza, voi traduce doar versurile in germana:
"Zu groß, zu klein,/ Er könnte etwas größer sein."
Too big, too small,/ It could be a bit bigger.
"Mercedes-Benz und Autobahn,/ Alleine in das Ausland fahren,/ Reise, Reise, Fahrvergnügen/ Ich will nur Spaß, mich nicht verlieben"
A Mercedes-Benz on the Autobahn,/ Alone on the foreign highways,/ Travel, journey, delight of driving/ I only want fun, don't fall in love with me.
"Zu groß, zu klein,/ Der Schlagbaum sollte oben sein."
Too big, too small,/ The impact tree should be up.
"Schönes Fräulein, Lust auf mehr?/ Blitzkrieg mit dem Fleischgewehr!/ Schnaps im Kopf, du holde Braut,/ steck Bratwurst in dein Sauerkraut!"
Beautiful miss, do you lust for more?/ A blitzkrieg with the flesh rifle!/ Schnapps-filled head, you lovely bride,/ Stick Bratwurst in your Sauerkraut!"
Dupa cum este de observat, ironia este prezenta din plin in acestea, de la atitudinea macho pana la imaginile cliseizate pana la saturatie, toate metafore pentru atitudinea atat de laissez-faire adoptata fata de pornografie in ziua de azi, la nivel mondial.
Punctul al treilea este cel mai usor de explicat: fenomenul consta in intreprinderea de calatorii in tari straine, de obicei cu legi mai putin stricte in privinta in cauza, cu scopul unic, sau, cel putin principal, pentru a intretine relatii sexuale, de cele mai multe ori cu prostituate (un candidat aproape evident este Olanda :P).
In final, sa ne uitam la aspectele legate de pornografie in Germania.
In primul rand, conform unor studii, Germania este pe locul 1 in Europa (la nivel mondial fiind intrecuta doar de SUA) la numarul de pagini web cu continut pornografic (link si link).
In al doilea, aproape toate tipurile de porno sunt accesibile pe scara larga, inclusiv cea cu minori (link). Pentru a nu mentiona faptul ca achizitonarea de materiale pornografice este foarte simpla - aproape poti cumpara de la centrul de presa de la coltul strazii.
Trecand la desert, toate acestea sunt satirizate de Rammstein in cadrul acestei piese, prin cliseurile versurilor, prin cliseurile compozitiei (spre exemplu, secventele cantate de Flake la sintetizator), prin atitudinea recognoscibila a membrilor.
Nu este un simplu film porno (tin sa mentionez, totusi, ca, tehnic vorbind, NU este nici macar atat; statutul de film pentru adulti este dat de incluziunea a cel putin o scena care presupune raporturi sexuale NEsimulate, reale; or, in video clip, este simulat... altfel spus, organele nu sunt reale :P), este o satira, o critica; are o forma, precum si un fond...
Pentru a ramane in tema, sugerez de data aceasta niste varza acra? :P
Sunday, September 13, 2009
Siebentes - De ce se da din cap la un concert rock, dar la unul la Ateneu nu
Desigur, unii s-ar opri din a citi pana si titlul post-ului dincolo de virgula si ar pune activitatea mentionata sus si tare pe seama satanismului. Cu toate acestea, insa, sa analizam fenomenul, treptat.
Ieri seara (sambata, 12 Septembrie) mi s-a atras atentia ca la ora 22:30 (si cu alte ocazii) se transmite in direct de la Ateneu o parte din Festivalul George Enescu (pe Wikipedia, festivalul nu are pagina decat in engleza :P) pe TVR Cultural; astfel, am stat si eu sa ascult cele 4 piese cantate, toate de Haydn, anume:
- Simfonia nr. 8 in Sol major
- Concertul in Mi bemol major pentru trompeta si orchestra
- O sonata in Re major pentru pian
- Simfonia nr. 67 in Fa major.
Printre multele ganduri si chiar mai numeroasele imagini ce mi-au trecut prin minte in timpul celor doua ore petrecute in auditie, mi-am permis un interval de cateva minute in care am stat sa meditez asupra urmatoarei idei: care este cea mai buna metoda pentru a imbina, in timpul unei auditii, componenta vizuala cu cea auditiva? Parerea mea este ca raspunsul are doua ramificatii, depinzand, simplu, de numarul de interpreti.
Daca piesa este pentru un singur instrument, sau rescrisa pentru un singur instrument, atunci componenta vizuala capata o mare importanta prin urmarirea expresiei interpretului, a stilului sau de interpretare.
Daca, insa, lucrarea este pentru instrumente multiple, desi poate suna neobisnuit, metoda cea mai buna de auditie este eliminand complet componenta vizuala. Da, cu ochii inchisi!
Acum, in mod rational, vine intrebarea: De ce? Ei bine, raspunsul pentru aceasta nu vine doar din partea mea, ci este preluat din lumea psihologiei, care spune ca orice imagine (inclusiv video) privita creeaza un anumit sistem de organizare al undelor alfa ce ajung la creier, iar orice tranzitie brusca, orice "cut", chiar si mutatul atentiei dintr-un punct in altul, fara o tranzitie treptata, distorsioneaza complet aceste unde alfa si, de obicei, pana apuca sa se reorganizeze, apare o alta mutare. Aceste unde, cu cat sunt mai organizate, dau o senzatie de ordine si calm.
Muzica pe care o putem asculta pe timpul festivalului (macar!) tocmai aceasta isi si propune: ordinea; tocmai de aceea trebuie evitata acea distorsionare a undelor, care creeaza o stare de nervozitate/agitare.
Sigur, nici aceasta din urma nu este "raul de pe lume", dar nu este potrivita cu contextul anterior mentionat. Sa luam, insa, cazul unui concert rock. 'Centrul de interes' se muta adesea de la unul din membrii trupei la altul, la fel cum se intampla des si la muzica clasica; insa atitudinea artistului de muzica populara este fie agresiva, fie provocatoare, deci, indiferent de caz, incitanta. Ori, ceva incitant este echivalent cu ceva agitant.
Cum bine ne arata, iarasi, stiinta, un sistem agitat poseda o cantitate mare de energie, care conform legilor naturale, se transmite, printr-un fel sau altul la un alt sistem. Cum, deci, ar putea un participant la un astfel de concert sa isi descarce surplusul de energie pe care il acumuleaza? Prin dans? Dansul presupune un oarecare grad de control, de gratie, lucruri despre care nu se prea poate vorbi in mod realist in cazul unei manifestari de forta, decat in masura in care controlul este exercitat de participant in mod voit si fortat (altfel spus, cat de departe ajunge cu forta descarcarii sale - devine violent sau nu).
Astfel, o forma foarte practica pentru acest proces se poate regasi in gesturile tipice publicului unui astfel de concert: datul din cap, din brate, batutul din picior etc. Sunt simple eforturi fizice, pana la urma (parul lung este un alt subiect :P). Cei care au mai putine inhibitii si/sau agresivitate sunt adepti chiar ai unei alte practici bine-cunoscute, anume mosh-pit-ul.
Inchei aici ideea, lasandu-va cu perspectiva unor deliciosi ardei umpluti. :)
Ieri seara (sambata, 12 Septembrie) mi s-a atras atentia ca la ora 22:30 (si cu alte ocazii) se transmite in direct de la Ateneu o parte din Festivalul George Enescu (pe Wikipedia, festivalul nu are pagina decat in engleza :P) pe TVR Cultural; astfel, am stat si eu sa ascult cele 4 piese cantate, toate de Haydn, anume:
- Simfonia nr. 8 in Sol major
- Concertul in Mi bemol major pentru trompeta si orchestra
- O sonata in Re major pentru pian
- Simfonia nr. 67 in Fa major.
Printre multele ganduri si chiar mai numeroasele imagini ce mi-au trecut prin minte in timpul celor doua ore petrecute in auditie, mi-am permis un interval de cateva minute in care am stat sa meditez asupra urmatoarei idei: care este cea mai buna metoda pentru a imbina, in timpul unei auditii, componenta vizuala cu cea auditiva? Parerea mea este ca raspunsul are doua ramificatii, depinzand, simplu, de numarul de interpreti.
Daca piesa este pentru un singur instrument, sau rescrisa pentru un singur instrument, atunci componenta vizuala capata o mare importanta prin urmarirea expresiei interpretului, a stilului sau de interpretare.
Daca, insa, lucrarea este pentru instrumente multiple, desi poate suna neobisnuit, metoda cea mai buna de auditie este eliminand complet componenta vizuala. Da, cu ochii inchisi!
Acum, in mod rational, vine intrebarea: De ce? Ei bine, raspunsul pentru aceasta nu vine doar din partea mea, ci este preluat din lumea psihologiei, care spune ca orice imagine (inclusiv video) privita creeaza un anumit sistem de organizare al undelor alfa ce ajung la creier, iar orice tranzitie brusca, orice "cut", chiar si mutatul atentiei dintr-un punct in altul, fara o tranzitie treptata, distorsioneaza complet aceste unde alfa si, de obicei, pana apuca sa se reorganizeze, apare o alta mutare. Aceste unde, cu cat sunt mai organizate, dau o senzatie de ordine si calm.
Muzica pe care o putem asculta pe timpul festivalului (macar!) tocmai aceasta isi si propune: ordinea; tocmai de aceea trebuie evitata acea distorsionare a undelor, care creeaza o stare de nervozitate/agitare.
Sigur, nici aceasta din urma nu este "raul de pe lume", dar nu este potrivita cu contextul anterior mentionat. Sa luam, insa, cazul unui concert rock. 'Centrul de interes' se muta adesea de la unul din membrii trupei la altul, la fel cum se intampla des si la muzica clasica; insa atitudinea artistului de muzica populara este fie agresiva, fie provocatoare, deci, indiferent de caz, incitanta. Ori, ceva incitant este echivalent cu ceva agitant.
Cum bine ne arata, iarasi, stiinta, un sistem agitat poseda o cantitate mare de energie, care conform legilor naturale, se transmite, printr-un fel sau altul la un alt sistem. Cum, deci, ar putea un participant la un astfel de concert sa isi descarce surplusul de energie pe care il acumuleaza? Prin dans? Dansul presupune un oarecare grad de control, de gratie, lucruri despre care nu se prea poate vorbi in mod realist in cazul unei manifestari de forta, decat in masura in care controlul este exercitat de participant in mod voit si fortat (altfel spus, cat de departe ajunge cu forta descarcarii sale - devine violent sau nu).
Astfel, o forma foarte practica pentru acest proces se poate regasi in gesturile tipice publicului unui astfel de concert: datul din cap, din brate, batutul din picior etc. Sunt simple eforturi fizice, pana la urma (parul lung este un alt subiect :P). Cei care au mai putine inhibitii si/sau agresivitate sunt adepti chiar ai unei alte practici bine-cunoscute, anume mosh-pit-ul.
Inchei aici ideea, lasandu-va cu perspectiva unor deliciosi ardei umpluti. :)
Thursday, September 10, 2009
Sechstes - O pauza de masa
Aveam de gand sa vorbesc despre ideea de lege morala, mai ales pornind de la filmul "Politist, adjectiv", dar aman pentru alta data, cand voi avea mintea mai limpede.
Cu toate acestea, m-am angajat mai inainte ca o sa incep, ocazional, sa dezvolt sugestiile de mancare de final de post, trecand chiar la retete intregi :P.
Astfel, prezint prima sugestie, cu rol de 'felul doi' pentru orice masa copioasa, pastrand insa caracterul 'sanatos' al mancarii:
Tocanita de carne in sos tomat
Reactivi: pulpa de porc - 500/600 g (variabil), o ceapa medie (preferabil rosie), pasta de tomate, ulei (preferabil de masline), sare, oregano, piper macinat (preferabil alb), piper boabe (preferabil negru), apa.
Ustensile: o oala (marime medie/3-4 L), un fund de lemn, o lingura, un cutit de bucatarie, o lingurita.
Mod de preparare:
- se toarna un strat foarte fin de ulei pe fundul oalei, raspandindu-l uniform
- se spala pulpa de porc cu apa rece, apoi se taie in bucati mici (aproximativ de marimea unui cub cu latura de 5-8 cm)
- se adauga carnea in oala
- se spala ceapa si se curata, apoi se taie marunt si se adauga peste carne
- se adauga 2-3 linguri de ulei
- se adauga 3-4 linguri de pasta de tomate
- se adauga o lingurita rasa de sare
- se adauga o lingurita cu varf de oregano
- se adauga un varf de cutit de piper macinat (aproximativ 3 mm pe cutit :P)
- se adauga o treime de lingurita de piper boabe (aproximativ 14-18 bobite)
- se adauga apa pana cand ingredientele sunt aproape complet acoperite (aproximativ 1 cm liber deasupra apei)
- se amesteca bine, apoi se pune la fiert la foc mare
- odata ce da in clocot (aproximativ 10 minute la foc mediu/6 la foc mare), se lasa la fiert la foc mic timp de 25-30 de minute.
Sugestii pentru garnitura: paste, mamaliguta sau cartofi piure.
Bon appetit! :)
Cu toate acestea, m-am angajat mai inainte ca o sa incep, ocazional, sa dezvolt sugestiile de mancare de final de post, trecand chiar la retete intregi :P.
Astfel, prezint prima sugestie, cu rol de 'felul doi' pentru orice masa copioasa, pastrand insa caracterul 'sanatos' al mancarii:
Tocanita de carne in sos tomat
Reactivi: pulpa de porc - 500/600 g (variabil), o ceapa medie (preferabil rosie), pasta de tomate, ulei (preferabil de masline), sare, oregano, piper macinat (preferabil alb), piper boabe (preferabil negru), apa.
Ustensile: o oala (marime medie/3-4 L), un fund de lemn, o lingura, un cutit de bucatarie, o lingurita.
Mod de preparare:
- se toarna un strat foarte fin de ulei pe fundul oalei, raspandindu-l uniform
- se spala pulpa de porc cu apa rece, apoi se taie in bucati mici (aproximativ de marimea unui cub cu latura de 5-8 cm)
- se adauga carnea in oala
- se spala ceapa si se curata, apoi se taie marunt si se adauga peste carne
- se adauga 2-3 linguri de ulei
- se adauga 3-4 linguri de pasta de tomate
- se adauga o lingurita rasa de sare
- se adauga o lingurita cu varf de oregano
- se adauga un varf de cutit de piper macinat (aproximativ 3 mm pe cutit :P)
- se adauga o treime de lingurita de piper boabe (aproximativ 14-18 bobite)
- se adauga apa pana cand ingredientele sunt aproape complet acoperite (aproximativ 1 cm liber deasupra apei)
- se amesteca bine, apoi se pune la fiert la foc mare
- odata ce da in clocot (aproximativ 10 minute la foc mediu/6 la foc mare), se lasa la fiert la foc mic timp de 25-30 de minute.
Sugestii pentru garnitura: paste, mamaliguta sau cartofi piure.
Bon appetit! :)
Saturday, September 5, 2009
Fünftes - Despre Dali si arta contemporana
Mentionam in post-ul anterior despre revoltarea mea fata de o idee sustinuta de Salvador Dali, anume ca - si imi cer scuze pentru limbaj, dar este traducerea corecta, ma tem - "In subconstient, te f**i cu oameni plini de uratenie, niciodata de frumusete, deoarece libido-ul mereu isi doreste ceva respingator."
Sunt multe puncte de luat in considerare si discutat; sa le luam pe rand.
Oarecum la fel ca si in cazul bosonului Higgs, par example, subconstientul nu este o entitate ce poate fi analizata direct, ci prin efectele cauzate de interactiunea sa cu restul Universului. Luand aceasta drept ipoteza, ajungem la urmatoarea situatie:
- daca ipoteza este adevarata, atunci fie afirmatia lui Dali este bazata pe observatii facute de el, fie este, iertati-mi expresia, luata din pom;
- daca ipoteza este falsa, subconstientul poate fi analizat direct si presupunem ca exact aceasta a si facut Dali.
Intrucat nu este vorba de orice om, ba chiar de un auto-intitulat geniu, desi cu siguranta posibil, este improbabil ca Salvador Dali sa arunce cu vorbe care sa nu fie gandite dinainte; astfel, primul caz se reduce la observatiile facute de el.
Sunt de acord ca, in ultima vreme, mai ales odata cu revolutia sexuala (din care un eveniment cu importanta foarte mare a fost festivalul Woodstock din 1969), conceptul de 'a face dragoste' se duce din ce in ce mai mult pe apa sambetei, fiind din ce in ce mai greu de regasit in oameni. Si sa nu uitam ca toate aceste schimbari se petrec in timpul vietii lui Dali, ceea ce i-ar fi putut oferi destule cazuri pentru a ajunge la aceeasi concluzie - daca nu era chiar el insusi un om fara inclinatie catre acest act, precum poate fi interpretata exprimarea lui vulgara; desigur, era un om excentric, deci o a treia posibilitate ar fi motivul "doar de aparenta".
Cu toate acestea, cei ce nu au pierdut inca aceasta capacitate cunosc acele aspecte, unele comune chiar si Romantismului, si stiu ca lucrurile stau exact pe dos - intentia este de a idealiza iubita, de a o inalta pe cat posibil.
Afirmatia este aplicabila, insa, pentru persoane cu un instinct de dominatie dezvoltat, iar rationamentul este simplu si liniar: ceva urat iti provoaca sila si dezgust, devening respingator; reactia de respingere este o ramura a unui sentiment fundamental si vechi de cand lumea; nevoia de securitate este satisfacuta in momentul in care frica este invinsa; dominatia este o forma a invingerii; astfel, urmand calea in sens invers, reiese ca uratirea celuilalt apare in urma manifestarii instinctului de dominatie.
Celalat caz este acela in care subconstientul zace 'ca o carte deschisa', dar psihologii au negat acest lucru si nu vad niciun motiv de ce nu ar fi asa; subconstientul nu poate fi analizat direct.
Desigur, aceasta nu este decat analiza unei mici, aproape insignifiante (oare? :P) farame din ceea ce a ramas de la Salvador Dali. Calitatea sa de artist si impactul pe care l-a avut asupra istoriei omenirii nu poate fi negat, nici nu ar avea rost. Doar care este menirea artistului daca nu pentru a provoca, mereu? Fie ca ne place, fie ca nu.
Si uite-asa ajung din nou la o discutie pe care am avut-o cu B.T. cu mult timp in urma, anume 'Ce este arta?' Imi amintesc si de un mic proiect incercat atunci. Indemn din tot sufletul pe oricine are ocazia, sa ridice aceasta problema cu B., intrucat punctul sau de vedere merita ascultat si reascultat, fiind unul din putinele care sunt pline de esenta.
Un rezumat al concluziei acelei discutii ar putea fi urmatorul: "Orice poate deveni arta, cata vreme are un context."
In epoci de mult apuse, acel context era, mai mult sau mai putin, evident, sau cel putin era impartit in unul adevarat (profund) si unul ca pretext (superficial, dar evident pentru oricine). In ziua de azi, contextul a devenit din ce in ce mai greu de observat, indiciile fiind remarcabil de subtile cateodata, alteori aproape imposibil de corelat.
Sa luam un exemplu prin urmatoarele imagini:
Care dintre ele este arta? Sau nici una? Sau amandoua?
Contextul adevarat din spatele lor spune ca prima NU este arta, dar ca a doua DA. Dar tot ramane de discutat, nu? :P
De data aceasta indraznesc sa incerc a va imbia cu salata de vinete.
Sunt multe puncte de luat in considerare si discutat; sa le luam pe rand.
Oarecum la fel ca si in cazul bosonului Higgs, par example, subconstientul nu este o entitate ce poate fi analizata direct, ci prin efectele cauzate de interactiunea sa cu restul Universului. Luand aceasta drept ipoteza, ajungem la urmatoarea situatie:
- daca ipoteza este adevarata, atunci fie afirmatia lui Dali este bazata pe observatii facute de el, fie este, iertati-mi expresia, luata din pom;
- daca ipoteza este falsa, subconstientul poate fi analizat direct si presupunem ca exact aceasta a si facut Dali.
Intrucat nu este vorba de orice om, ba chiar de un auto-intitulat geniu, desi cu siguranta posibil, este improbabil ca Salvador Dali sa arunce cu vorbe care sa nu fie gandite dinainte; astfel, primul caz se reduce la observatiile facute de el.
Sunt de acord ca, in ultima vreme, mai ales odata cu revolutia sexuala (din care un eveniment cu importanta foarte mare a fost festivalul Woodstock din 1969), conceptul de 'a face dragoste' se duce din ce in ce mai mult pe apa sambetei, fiind din ce in ce mai greu de regasit in oameni. Si sa nu uitam ca toate aceste schimbari se petrec in timpul vietii lui Dali, ceea ce i-ar fi putut oferi destule cazuri pentru a ajunge la aceeasi concluzie - daca nu era chiar el insusi un om fara inclinatie catre acest act, precum poate fi interpretata exprimarea lui vulgara; desigur, era un om excentric, deci o a treia posibilitate ar fi motivul "doar de aparenta".
Cu toate acestea, cei ce nu au pierdut inca aceasta capacitate cunosc acele aspecte, unele comune chiar si Romantismului, si stiu ca lucrurile stau exact pe dos - intentia este de a idealiza iubita, de a o inalta pe cat posibil.
Afirmatia este aplicabila, insa, pentru persoane cu un instinct de dominatie dezvoltat, iar rationamentul este simplu si liniar: ceva urat iti provoaca sila si dezgust, devening respingator; reactia de respingere este o ramura a unui sentiment fundamental si vechi de cand lumea; nevoia de securitate este satisfacuta in momentul in care frica este invinsa; dominatia este o forma a invingerii; astfel, urmand calea in sens invers, reiese ca uratirea celuilalt apare in urma manifestarii instinctului de dominatie.
Celalat caz este acela in care subconstientul zace 'ca o carte deschisa', dar psihologii au negat acest lucru si nu vad niciun motiv de ce nu ar fi asa; subconstientul nu poate fi analizat direct.
Desigur, aceasta nu este decat analiza unei mici, aproape insignifiante (oare? :P) farame din ceea ce a ramas de la Salvador Dali. Calitatea sa de artist si impactul pe care l-a avut asupra istoriei omenirii nu poate fi negat, nici nu ar avea rost. Doar care este menirea artistului daca nu pentru a provoca, mereu? Fie ca ne place, fie ca nu.
Si uite-asa ajung din nou la o discutie pe care am avut-o cu B.T. cu mult timp in urma, anume 'Ce este arta?' Imi amintesc si de un mic proiect incercat atunci. Indemn din tot sufletul pe oricine are ocazia, sa ridice aceasta problema cu B., intrucat punctul sau de vedere merita ascultat si reascultat, fiind unul din putinele care sunt pline de esenta.
Un rezumat al concluziei acelei discutii ar putea fi urmatorul: "Orice poate deveni arta, cata vreme are un context."
In epoci de mult apuse, acel context era, mai mult sau mai putin, evident, sau cel putin era impartit in unul adevarat (profund) si unul ca pretext (superficial, dar evident pentru oricine). In ziua de azi, contextul a devenit din ce in ce mai greu de observat, indiciile fiind remarcabil de subtile cateodata, alteori aproape imposibil de corelat.
Sa luam un exemplu prin urmatoarele imagini:
Care dintre ele este arta? Sau nici una? Sau amandoua?
Contextul adevarat din spatele lor spune ca prima NU este arta, dar ca a doua DA. Dar tot ramane de discutat, nu? :P
De data aceasta indraznesc sa incerc a va imbia cu salata de vinete.
Friday, September 4, 2009
Viertes - Compromisuri, speculatii si nemteasca
In urma unei conversatii cu cineva pe tema penultimului meu articol, am ajuns, mergand din subiect in subiect, la o idee fata de care mi-am exprimat dezaprobarea cu multe luni in urma, dar fara a aduce argumente; astfel incat am vrut sa profit de post-ul numarul 4 al blogului pentru a dezvolta pe baza acestui citat, dar aman aceasta pentru mai tarziu, intrucat atentia mi-a fost atrasa, in cursul zilei, de un alt subiect pe care doresc sa il abordez (mai ales intrucat este fresh :P).
Mai mult sau mai putin evident, eu sunt un mare fan al formatiei Rammstein. Este drept, nu de la inceputurile lor, intrucat pe vremea aceea inca scanceam in mijlocul noptii, neavand nici doi ani de viata impliniti. Dar, desi nu am decat putin peste 3 ani de cand ii ascult (constant, insa), pot indrazni sa spun ca am o cultura aproape desavarsita cand vine vorba de ei, atat ca formatie, cat si ca stil muzical, stil liric, vieti personale chiar.
Sar peste orice scurt (sau nu :P) istoric, ce poate fi gasit fie aici (toti anii), fie aici, fie la site-ul meu preferat dedicat subiectului si trec direct la informatia de baza - au fost hotarate urmatoarele date:
- o data fixa, 18 Septembrie, pentru punerea pe piata a primului single al albumului nou, "Pussy"
- o data aproximativa, Octombrie, pentru punerea pe piata a albumului nou, "Liebe ist für alle da" (cel de-al saselea, deja)
Desigur, la fel cum imaginez ca sunt si multi altii, sunt foarte incantat de aceste vesti, mai ales intrucat aceste date sunt atat de aproape. Mai multe despre acest nou album, desi, in mare, sunt speculatii, pot fi gasite aici, aici si aici.
Sarbatorim acest eveniment cu tocanita din carne de porc, in sos tomat. :)
Mai mult sau mai putin evident, eu sunt un mare fan al formatiei Rammstein. Este drept, nu de la inceputurile lor, intrucat pe vremea aceea inca scanceam in mijlocul noptii, neavand nici doi ani de viata impliniti. Dar, desi nu am decat putin peste 3 ani de cand ii ascult (constant, insa), pot indrazni sa spun ca am o cultura aproape desavarsita cand vine vorba de ei, atat ca formatie, cat si ca stil muzical, stil liric, vieti personale chiar.
Sar peste orice scurt (sau nu :P) istoric, ce poate fi gasit fie aici (toti anii), fie aici, fie la site-ul meu preferat dedicat subiectului si trec direct la informatia de baza - au fost hotarate urmatoarele date:
- o data fixa, 18 Septembrie, pentru punerea pe piata a primului single al albumului nou, "Pussy"
- o data aproximativa, Octombrie, pentru punerea pe piata a albumului nou, "Liebe ist für alle da" (cel de-al saselea, deja)
(LINK)
Desigur, la fel cum imaginez ca sunt si multi altii, sunt foarte incantat de aceste vesti, mai ales intrucat aceste date sunt atat de aproape. Mai multe despre acest nou album, desi, in mare, sunt speculatii, pot fi gasite aici, aici si aici.
Sarbatorim acest eveniment cu tocanita din carne de porc, in sos tomat. :)
Wednesday, September 2, 2009
Drittes - Unul din acele momente...
Stiti acea senzatie cand ai atatea idei pentru viitor (cel putin al tau :P), poate chiar ai si un plan pe care te-ai apucat sa il aplici pentru a vedea acele idei realizate, dar tot te apuca o stare de usoara anxietate - dar daca nu o sa iasa?
Dar daca doar ma amagesc singur(a)?
Dar daca?
Presupun ca merita admiratii oamenii care reusesc sa aiba deplina incredere in ceea ce fac si in ei insisi. Oameni precum Tudor Arghezi, care a publicat fiecare poezie, cat de nefinisata, cat de lipsita de o oarecare insemnatate ar fi fost; a publicat fiecare text pe care l-a scris vreodata (cel putin, conform orelor de romana tinute in Sfantul Sava). Sau precum Salvador Dali, care niciodata nu a ezitat de la maniera sa si conceptia sa asupra lumii si, mai ales, asupra rolului sau in ea (sigur, nu intram in discutia daca, in realitate, nu din punctul lor de vedere, aveau dreptate sau nu).
Tind catre ideea ca, pana la urma, daca intr-adevar vrei sa iti realizezi ide(alur)ile, mai ales daca posezi si discernamantul necesar pentru a-ti da seama daca merita sau nu, daca ar trebui sau nu (desi, aici este iarasi discutabil; daca Marie Curie, spre exemplu, ar fi avut clarviziunea de a prevedea posibilele utilizari ale cercetarii sale, oare ar fi trebuit sa nu le mai publice? Conform articolului precedent, nu, nu ar trebui acest fapt sa o impiedice :P), trebuie ca in astfel de momente sa te gandesti: "Ei, eu incerc." - macar atat, daca nu "Ei, sigur o sa reusesc."
Compot de prune, de data aceasta, hm? :)
Dar daca doar ma amagesc singur(a)?
Dar daca?
Presupun ca merita admiratii oamenii care reusesc sa aiba deplina incredere in ceea ce fac si in ei insisi. Oameni precum Tudor Arghezi, care a publicat fiecare poezie, cat de nefinisata, cat de lipsita de o oarecare insemnatate ar fi fost; a publicat fiecare text pe care l-a scris vreodata (cel putin, conform orelor de romana tinute in Sfantul Sava). Sau precum Salvador Dali, care niciodata nu a ezitat de la maniera sa si conceptia sa asupra lumii si, mai ales, asupra rolului sau in ea (sigur, nu intram in discutia daca, in realitate, nu din punctul lor de vedere, aveau dreptate sau nu).
Tind catre ideea ca, pana la urma, daca intr-adevar vrei sa iti realizezi ide(alur)ile, mai ales daca posezi si discernamantul necesar pentru a-ti da seama daca merita sau nu, daca ar trebui sau nu (desi, aici este iarasi discutabil; daca Marie Curie, spre exemplu, ar fi avut clarviziunea de a prevedea posibilele utilizari ale cercetarii sale, oare ar fi trebuit sa nu le mai publice? Conform articolului precedent, nu, nu ar trebui acest fapt sa o impiedice :P), trebuie ca in astfel de momente sa te gandesti: "Ei, eu incerc." - macar atat, daca nu "Ei, sigur o sa reusesc."
Compot de prune, de data aceasta, hm? :)
Tuesday, September 1, 2009
Zweite - Controversatul domn Warner
Nu, nu este vorba despre unii dintre cei mai cunoscuti frati din lume, alaturi de cei care ne-au dat cinema-ul, respectiv de cei care ne-au dat ce sa vizionam in cinema; este vorba despre Brian Hugh Warner, cunoscut mai degraba dupa numele alter ego-ului sau, Marilyn Manson.
Marilyn Manson a lansat doar cu putin peste 3 luni in urma cel de-al 7-lea sau album, despre care opinia critica (la fel ca si a mea, de altfel :P) este impratita. Sigur, pentru cei care il asculta constant, sau, cel putin, sunt familiari cu albumele sale din trecut, nimic nu se va compara vreodata cu cea mai buna opera a sa, 'Album No.3'.
Dar nu doresc sa conduc aceasta discutie catre o analiza muzicala a creatiei sale, ci, mai degraba, la o idee controversata, demult dezbatuta, dar care se tot reia si se reia in diverse situatii, profitandu-se de fiecare data de ocazia de a mai 'jongla cu capra'.
20 Aprilie 1999 marcheaza data cand in America are loc bine-cunoscutul incident de la liceul Columbine, unde doi elevi din ultimul an, Eric Harris si Dylan Klebold au masacrat, literalmente, 13 oameni, apoi luandu-si singuri vietile, ridicand numarul victimelor la 15 (pe langa raniti). Nu este nici pe departe primul incident de genul (regretabil), dar este cu cel mai mare numar de victime pana la data respectiva.
Sarind peste aspecte mai mult sau mai putin importante, in zilele succedente evenimentului, milioane de oameni isi uneau glasul intr-o intrebare, care, in sinea ei, m-a facut sa imi zambesc ironic in minte: "Pe cine dam vina?". Nu "De ce?", ci "Pe cine dam vina?". De acord, nuanta este foarte subtila, dar este!
Si asa incep investigatii in vietile personale are celor doi, interviuri luate parintilor, sondaje publice s.a.m.d., concluzionand prin a situa in top 3 cauze ale incidentului... muzica! Nu orice muzica, desigur, ci muzica rock ('n'roll, totusi :P); si pe cine altul sa se dea vina mai usor si mai rapid decat pe anterior-mentionatul Marilyn Manson!
(Imi permit a face o scurta intrerupere pentru a readuce la lumina faptul ca exista un documentar, despre care sunt convins ca mai toata lumea stie, daca nu l-a si vazut, intitulat "Bowling for Columbine", realizat de renumitul regizor Michael Moore.
Ofer aici un LINK pentru secventa in care este intervievat chiar Manson in legatura cu incidentul, material care sta la baza discutiei in continuare - dureaza doar 4 minute :P).
Sa dai vina pe exprimarea artistica a unuia sau mai multi indivizi (pentru ca, fie ca ni se pare buna sau nu, muzica este arta; rock-ul, rap-ul, manelele, pop-ul, jazz-ul etc. - toate sunt o forma de arta; sigur, unele mai bune decat altele) pentru actiunile altor indivizi, ba chiar sa incerci sa o si pedepsesti, cenzurand-o, indepartand-o, reprezinta o grava lipsa de discernamant.
Este asemanator situatiei unui sofer beat la volanul unei masini, care face un accident. Se va lua in considerare faptul ca soferul era sub influenta alcoolului, dar omul este cel care este pedepsit, nu bautura! Soferul in cauza, in loc sa consume alcool pentru a il savura (Sauvignon Blanc demisec... mmm), il consuma in mod inconstient, ajungand la partea negativa a sa.
Si totusi, este o diferenta! Deoarece in acest caz, 'alcool-ul' nu este doar un obiect, este o fiinta rationala. Marilyn Manson, la fel ca si alti artisti socanti si excentrici dinainte (da, indraznesc sa il pun, dupa acest criteriu, alaturi chiar de Dali! :P), sunt constienti de ce creeaza si ar trebui sa fie constienti de influenta pe care o pot avea, mai ales cu cat sunt mai accesibili adolescentilor in perioada atat de critica 13-15.
Ar trebui acest lucru sa ii impiedice din a crea ceea ce creeaza, de a provoca in felul in care o fac? Nicidecum! Este responsabilitatea parintilor de a educa discernamantul in copiii lor, atat in a sti ce sa aleaga in cultivarea lor, cat si a sti cum sa inteleaga mesajul primit... pentru a nu mai mentiona faptul ca ar trebui sa ii invete de ce nu ai dreptul sa renunti la viata, cu atat mai putin sa o iei pe a altuia, dar acesta este un alt subiect.
As fi curios si de alte pareri, mai ales in compania unei cani de ceai (devine obsesie deja, haha). Inchei aici, insa, ma asteapta snitelurile care se cer preparate.
Marilyn Manson a lansat doar cu putin peste 3 luni in urma cel de-al 7-lea sau album, despre care opinia critica (la fel ca si a mea, de altfel :P) este impratita. Sigur, pentru cei care il asculta constant, sau, cel putin, sunt familiari cu albumele sale din trecut, nimic nu se va compara vreodata cu cea mai buna opera a sa, 'Album No.3'.
Dar nu doresc sa conduc aceasta discutie catre o analiza muzicala a creatiei sale, ci, mai degraba, la o idee controversata, demult dezbatuta, dar care se tot reia si se reia in diverse situatii, profitandu-se de fiecare data de ocazia de a mai 'jongla cu capra'.
20 Aprilie 1999 marcheaza data cand in America are loc bine-cunoscutul incident de la liceul Columbine, unde doi elevi din ultimul an, Eric Harris si Dylan Klebold au masacrat, literalmente, 13 oameni, apoi luandu-si singuri vietile, ridicand numarul victimelor la 15 (pe langa raniti). Nu este nici pe departe primul incident de genul (regretabil), dar este cu cel mai mare numar de victime pana la data respectiva.
Sarind peste aspecte mai mult sau mai putin importante, in zilele succedente evenimentului, milioane de oameni isi uneau glasul intr-o intrebare, care, in sinea ei, m-a facut sa imi zambesc ironic in minte: "Pe cine dam vina?". Nu "De ce?", ci "Pe cine dam vina?". De acord, nuanta este foarte subtila, dar este!
Si asa incep investigatii in vietile personale are celor doi, interviuri luate parintilor, sondaje publice s.a.m.d., concluzionand prin a situa in top 3 cauze ale incidentului... muzica! Nu orice muzica, desigur, ci muzica rock ('n'roll, totusi :P); si pe cine altul sa se dea vina mai usor si mai rapid decat pe anterior-mentionatul Marilyn Manson!
(Imi permit a face o scurta intrerupere pentru a readuce la lumina faptul ca exista un documentar, despre care sunt convins ca mai toata lumea stie, daca nu l-a si vazut, intitulat "Bowling for Columbine", realizat de renumitul regizor Michael Moore.
Ofer aici un LINK pentru secventa in care este intervievat chiar Manson in legatura cu incidentul, material care sta la baza discutiei in continuare - dureaza doar 4 minute :P).
Sa dai vina pe exprimarea artistica a unuia sau mai multi indivizi (pentru ca, fie ca ni se pare buna sau nu, muzica este arta; rock-ul, rap-ul, manelele, pop-ul, jazz-ul etc. - toate sunt o forma de arta; sigur, unele mai bune decat altele) pentru actiunile altor indivizi, ba chiar sa incerci sa o si pedepsesti, cenzurand-o, indepartand-o, reprezinta o grava lipsa de discernamant.
Este asemanator situatiei unui sofer beat la volanul unei masini, care face un accident. Se va lua in considerare faptul ca soferul era sub influenta alcoolului, dar omul este cel care este pedepsit, nu bautura! Soferul in cauza, in loc sa consume alcool pentru a il savura (Sauvignon Blanc demisec... mmm), il consuma in mod inconstient, ajungand la partea negativa a sa.
Si totusi, este o diferenta! Deoarece in acest caz, 'alcool-ul' nu este doar un obiect, este o fiinta rationala. Marilyn Manson, la fel ca si alti artisti socanti si excentrici dinainte (da, indraznesc sa il pun, dupa acest criteriu, alaturi chiar de Dali! :P), sunt constienti de ce creeaza si ar trebui sa fie constienti de influenta pe care o pot avea, mai ales cu cat sunt mai accesibili adolescentilor in perioada atat de critica 13-15.
Ar trebui acest lucru sa ii impiedice din a crea ceea ce creeaza, de a provoca in felul in care o fac? Nicidecum! Este responsabilitatea parintilor de a educa discernamantul in copiii lor, atat in a sti ce sa aleaga in cultivarea lor, cat si a sti cum sa inteleaga mesajul primit... pentru a nu mai mentiona faptul ca ar trebui sa ii invete de ce nu ai dreptul sa renunti la viata, cu atat mai putin sa o iei pe a altuia, dar acesta este un alt subiect.
As fi curios si de alte pareri, mai ales in compania unei cani de ceai (devine obsesie deja, haha). Inchei aici, insa, ma asteapta snitelurile care se cer preparate.
Monday, August 31, 2009
Erste - Noch ein blog...
Este drept ca in ziua de azi, mai toata lumea are blog, desi multe sunt abandonate dupa doar cateva articole (propria mea experienta din trecut, ha).
Dar, stimulat, pe de o parte, de descoperirea recenta a unor blog-uri apartinand unor persoane apropiate (c'est contagieux, qu'est-ce qu'on peut faire?), pe de alta parte, de intelegerea, in final, a ceea ce inseamna, de fapt, un blog, iau incercarea de la capat :).
Ce inseamna, de fapt, un blog? Sunt destul de sigur ca am reusit sa gasesc un raspuns. Il voi contrazice oarecum pe B.T., care, inainte de a-si schimba introducerea (haha), desfiinta ideea de 'jurnal', desi, intr-o oarecare masura, are dreptate.
DEX-ul ne ofera ca definitie: "JURNÁL s. n. 1. caiet de însemnări intime zilnice (despre tot ceea ce se întâmplă); [...]". Este adevarat ca, de asemenea, jurnalul are proprietatea de a fi secret, de a nu fi citit decat de autor.
Dar tocmai aici apare blog-ul. El este un jurnal deschis, un jurnal public, cu diferente foarte subtile fata de cel clasic. In mod interesant, isi pastreaza calitatea de intim, pastrand astfel si trasatura de sinceritate (sigur, cata vreme autorul nu isi asuma un alter ego), dar aceasta nu mai este impartasita doar cu tine insuti, ci cu oricine citeste blog-ul. Bun, de acord, este improbabil ca toti oamenii din lume sa intre pe un anume blog X si sa il citeasca, dar nu imposibil; deci, teoretic vorbind, fiecare articol de pe un blog este scris tocmai pentru a fi citit de altii, sau, daca nu cu intentia, cel putin cu sansa. (Un bonus al acestui fapt este ca ai un back-up plan, in caz ca blog-ul ramane complet nebagat in seama - este in principal pentru tine insuti, ce mai atata necajeala cu 'cine citeste oare?' :P)
Inchei primul articol aici printr-o metoda despre care ma tem ca va deveni specfica fiecarei incheieri (haha); in cazul de fata, ma duc sa adaug bors la ciorba de legume :P.
Dar, stimulat, pe de o parte, de descoperirea recenta a unor blog-uri apartinand unor persoane apropiate (c'est contagieux, qu'est-ce qu'on peut faire?), pe de alta parte, de intelegerea, in final, a ceea ce inseamna, de fapt, un blog, iau incercarea de la capat :).
Ce inseamna, de fapt, un blog? Sunt destul de sigur ca am reusit sa gasesc un raspuns. Il voi contrazice oarecum pe B.T., care, inainte de a-si schimba introducerea (haha), desfiinta ideea de 'jurnal', desi, intr-o oarecare masura, are dreptate.
DEX-ul ne ofera ca definitie: "JURNÁL s. n. 1. caiet de însemnări intime zilnice (despre tot ceea ce se întâmplă); [...]". Este adevarat ca, de asemenea, jurnalul are proprietatea de a fi secret, de a nu fi citit decat de autor.
Dar tocmai aici apare blog-ul. El este un jurnal deschis, un jurnal public, cu diferente foarte subtile fata de cel clasic. In mod interesant, isi pastreaza calitatea de intim, pastrand astfel si trasatura de sinceritate (sigur, cata vreme autorul nu isi asuma un alter ego), dar aceasta nu mai este impartasita doar cu tine insuti, ci cu oricine citeste blog-ul. Bun, de acord, este improbabil ca toti oamenii din lume sa intre pe un anume blog X si sa il citeasca, dar nu imposibil; deci, teoretic vorbind, fiecare articol de pe un blog este scris tocmai pentru a fi citit de altii, sau, daca nu cu intentia, cel putin cu sansa. (Un bonus al acestui fapt este ca ai un back-up plan, in caz ca blog-ul ramane complet nebagat in seama - este in principal pentru tine insuti, ce mai atata necajeala cu 'cine citeste oare?' :P)
Inchei primul articol aici printr-o metoda despre care ma tem ca va deveni specfica fiecarei incheieri (haha); in cazul de fata, ma duc sa adaug bors la ciorba de legume :P.
Subscribe to:
Posts (Atom)
