Zweiundzwanzigstes - Otilia, Otilia...

De cativa ani incoace, eu am doua mari dorinte, anume, sa ajung sa vad la Opera "Faust" si "Don Giovanni"; pe prima am implinit-o de curand si sunt mai mult decat incantat; pe a doua probabil nu o voi putea vedea realizata in Romania.

Cu toate acestea, captivat de magia auditiei proaspete a operei si stimulat pentru a incheia pauza de cateva luni de cand nu mai compusesem nimic "cult", m-am inchis cu o farfurie de turta dulce si am inceput actul creator.

Rezultatul:

Serban M - Otilia la pian

La final, meditand asupra proaspetei lucrari, am incercat sa imi pun problema unei legaturi cu realitatea pe care consider ca ar trebui sa o aiba orice piesa muzicala - nimic nu mi se pare mai aproape de adevar decat a vedea miniatura aceasta ca o descriere a starilor de spirit pe care le traieste Otilia Marculescu in momentul de timp X al vietii sale (va sa zica, o piesa despre o fata cantand o alta piesa :P):

"Si zicand acestea, Otilia prinse capul lui Felix si-l saruta apasat - pentru intaia data - pe buze. Toata casa rasuna timp de doua zile de concerte nebune de pianoforte."

Dupa cum spuneam...