Wir sind für die Musik geboren

Fünfundzwanzigstes - Neutrofila

2010-12-07T16:45:00.000+02:00

Gorgeous...

Inspiratia artistica poate veni din multe locuri...

Poate aparea in urma trairii unei emotii puternice.
Poate aparea in urma observarii profunde a lumii (nu neaparat profunde :P).
... Poate aparea in urma invocarii zeului inspiratiei...

Dar, nu trebuie neaparat ca tema aleasa in final sa fie una evidenta, clara, "vizibila"; ea poate, la fel de bine, sa fie una apartenenta microuniversului, una "moleculara"; "celulara".

Astfel, ia nastere "Neutrofila", inspirata de celula cu acelasi nume (una dintre cele implicate in sistemul imunitar, i.e. in "nasul care nu curge si burta care nu doare").

Sans tourner autour du pot, va las cu ambianta pentru contemplarea mancarii sale preferate... :)

Serban M - Neutrofila

Vierundzwanzigstes - De ce Nu?

2010-11-12T23:55:00.006+02:00

De ce Nu?

(De asemenea, LINK :P)

este o fată--

nu.

este o rază de soare

îmbrăcată în negru;

nu aș fi ghicit că îi era frig,

dacă nu mi-aș fi auzit inima

tremurând odată cu trupul ei.

este o femeie--

nu.

este un fum, un drog, o endorfină

alergând prin mine;

degeaba încearcă ea să scape,

când venele mele o scufundă

într-un fluviu sărat.

este un Nu--

... nu.

este o mântuire

pe care am obosit să o aștept;

fiecare rugăciune se ridică

precum un balon umplut cu heliu,

aruncat înapoi violent la prima ploaie de toamnă.

Dreiundzwanzigstes - Interesanta infratire dintre muzica si poezie

2010-11-08T17:36:00.002+02:00

Un articol interesant, purtand tot semnatura proprie :)

LINK

Zweiundzwanzigstes - Otilia, Otilia...

2010-10-24T21:59:00.000+03:00

De cativa ani incoace, eu am doua mari dorinte, anume, sa ajung sa vad la Opera "Faust" si "Don Giovanni"; pe prima am implinit-o de curand si sunt mai mult decat incantat; pe a doua probabil nu o voi putea vedea realizata in Romania.

Cu toate acestea, captivat de magia auditiei proaspete a operei si stimulat pentru a incheia pauza de cateva luni de cand nu mai compusesem nimic "cult", m-am inchis cu o farfurie de turta dulce si am inceput actul creator.

Rezultatul:

Serban M - Otilia la pian

La final, meditand asupra proaspetei lucrari, am incercat sa imi pun problema unei legaturi cu realitatea pe care consider ca ar trebui sa o aiba orice piesa muzicala - nimic nu mi se pare mai aproape de adevar decat a vedea miniatura aceasta ca o descriere a starilor de spirit pe care le traieste Otilia Marculescu in momentul de timp X al vietii sale (va sa zica, o piesa despre o fata cantand o alta piesa :P):

"Si zicand acestea, Otilia prinse capul lui Felix si-l saruta apasat - pentru intaia data - pe buze. Toata casa rasuna timp de doua zile de concerte nebune de pianoforte."

Dupa cum spuneam...

Einundzwanzigstes - Après si longtemps...

2010-09-24T00:00:00.006+03:00

Este tarziu, suntem obositi, maine avem scoala (unii)...

... conditiile perfecte pentru creativitate!

De data aceasta, atat pe plan literar, cat si muzical. Nu este in varianta finala, dupa cum se poate intui si in urma ascultarii sintetizatorului care incearca, saracul, in chip foarte fidel, sa imite o soprana, dar nu reuseste sa ii dea acel 'oomph' de care ar avea nevoie :)

Fara griji, insa (bine, asta e mai mult pentru mine :P), curand, cred, voi avea si oportunitatea unor colaborari pentru a finisa piesa.

Donc, voilà! Et... voilà!

Serban M - Dansul florilor de mar

Flori de măr înmiresmate

dau de gol al meu secret.

Printre ramuri, eu te-aştept.

Stâng, doi, trei, şi

stâng, doi, trei şi...

Flori de măr, şi parfumate,

ni se prind în părul ud.

Printre ramuri, un sărut.

Stâng, doi, trei, şi

stâng, doi, trei şi...

Flori de măr, şi adunate,

într-un aşternut de pat.

Mă cuprinzi cu al tău braţ.

Stâng, doi, trei, şi

stâng, doi, trei şi...

Flori de măr, pe jos, călcate,

astăzi mă vor îngropa.

Nu mai plânge, draga mea.

Stâng, doi, trei, şi

stâng, doi, trei şi...

Flori de măr, şi presărate,

ce vor prinde rădăcini.

Deasupra mea, nu mai suspini.

Stâng, doi, trei, şi

stâng, doi, trei şi...

Flori de măr, şi întristate,

lângă ramuri te zăresc.

Îi şopteşti lui: „Te iubesc!”

Stâng, doi, trei, şi

stâng, doi, trei, şi

stând.

Zwanzigstes - Serban's Numbers

2010-06-20T16:58:00.015+03:00

Subsemnatul a reusit sa termine primul sau album de muzica, ce cu greu poate fi incadrat intr-o categorie, dar dintre cele existente, cea mai potrivita ar fi "Instrumental".
"Zahlen" este gandit ca fiind primul album dintr-o tetralogie, iar cele 11 piese ale sale descriu evolutia anotimpului Iarna, de la stabilirea sa, prin schimbarea orei (:D), pana la moartea sa si venirea Primaverii.

Sa ne racorim, deci!

A se servi cu ceai "Christmas Tea Royal" :)

Winter Time

Sleet on Sleek Street

Snowfall

Avalanche

Herzensnimbus

A Breath of Fresh Air

Snowflakes, Snowballs and Snow Globes

A Christmas Carol 'LV'

Ice cracks

Mud Water

Winters Tod

Neunzehntes - In ce masura...

2010-05-18T17:26:00.003+03:00

... este moral sa faci sacrificii pentru cineva?

Sunt constient ca la prima vedere intrebarea pare a avea un raspuns simplu, evident, imediat. Cu toate acestea, hai sa meditam la urmatoarul caz.

Fie El si Ea, cuplu. Ea trece printr-o perioada mai grea, fara serviciu, sa spunem, sau cu venituri mici sau printr-o perioada de depresie sau orice alta situatie.
El vrea sa o ajute si o sustine; si financiar, si spiritual, pe toate planurile. Ii este alaturi din toate punctele de vedere.
Insa, facand acest lucru, pe langa efectele imediate vizibile pentru oricine, o pune pe Ea intr-o situatie psihologica si morala foarte subtila, nuantata.
O indatoreaza moral fata de El; si chiar daca El nu o considera datornica, chiar daca gestul sau este facut (si declarat!) ca fiind unul pur altruistic, mediul social imediat, familia, prietenii, fata de care ei nu se pot rupe (si, in ultima instanta, nici nu ar trebui), acestia o vor considera pe Ea indatorata fata de El.
Astfel, este obligata sa ii ramana alaturi, fie ca lucrurile merg bine, fie ca nu, singurul caz acceptabil moral pentru o separare fiind decizia lui, din initiativa lui.
Sigur, intrucat El tocmai a facut un gest atat de generos, nu pare probabil sa isi schimbe purtarea fata de Ea.
Cu toate acestea, fie ca Ea constientizeaza sau nu legatura ce se formeaza intre ei, gestul tot are un aspect secundar egoist, neintentionat, invizibil. Cu atat mai problematic in cazul in care Ea il constata si il intelege.
Care ii sunt optiunile ei acum? Sa fie alaturi de prietenul ei, pana cand isi poate "plati" datoria sau pana cand El decide sa puna punct. Dar "omul este schimbator", cum se spune... (Sigur, exemplul este aplicabil si in cazul inversarii sexelor).
Ce se intampla daca ei i se schimba sentimentele fata de El? Ce se intampla daca se "dez-indragosteste"? Daca il lasa in urma, chiar si facand abstractie de reactia lui, cea a societatii ar fi una ostila sau, cel putin, dezaprobatoare. "Cum, dupa ce a facut atatea pentru tine?"

Toata analiza poate servi si drept una din multele dileme ce necesita a fi clarificate inainte de a transforma o relatie intr-una serioasa (casatorie, spre exemplu).

Concret, deci, in ce masura moralitatea intentionata, pozitivitatea imediata a actiunilor unui individ fata de un altul, compenseaza pentru potentiala imoralitate (NE)intentionata, potentiala negativitate pe termen lung a actiunilor sale?

Poate lucrurile stau altfel decat le percep eu... :)

Achtzehntes - Who says romantism's dead?

2010-05-02T14:37:00.003+03:00

Cadoul meu de 2 ani de relatie impreuna cu Remmy :)
Realizat cu creta alba, pe asfalt, in data de 2 mai 2010, intre orele 3:30 si 5:30 ale diminetii.

Siebenzehntes - "Poi, e zioa cea mare"

2010-04-28T23:31:00.003+03:00

Este prea tarziu in noapte, nu mai am timp de introduceri :)

Vreau sa postez doua poezii, recent scrise in contexte interesante, fata de care mi-ar placea mult sa primesc cateva pareri (mai ales critic constructive! :P)

Bandă möbius de substituție

-ne povestea zilei de azi,
îmi pot descrie ferestrele cum aleargă pe tavan,
ca și când ar încerca să mă adoarmă ei pe mine
înainte de a se ascunde sub pătură ei înșiși.
--------------------------------------------------------------------------
Mă numesc Andrei și sunt îngrozit de ridicol.

Îmi este teamă și să ies din cochilie,
dar conștiința mă obligă.
Sunt murdar, sunt încărcat, nu îmi place de mine așa;
poate că ar trebui întâi să mă spăl.
Îmi acopăr fața cu a doua mască;
deși știu că nu e bine, îmi fac chip cioplit.
Am ieșit din scorbură
și văd scris deasupra casei mele
un roman de dragoste siropos: „Ștefan + Măriuca”.

Mă numesc Andrei și îmi este teamă de ridicol.

Locuiesc în grădina Edenului de 33 de ani,
iar de curând am asistat la schimbarea numelui – acum i se spune Cișmigiu.
Merg printre oameni de metal, mereu plini de idei (seara)
și printre oameni de piatră, mereu plini de inspirație,
merg, tot ascultând comentariile frunzelor
la adresa Evei care se sărută cu prietenul său (George),
la adresa Evei care se întreabă cu voce tare cum va arăta nora ei.
Merg până când găsesc poezia, poezia veche și romantică,
la care vin atâția, spre a-și astâmpăra setea de frumos,
apoi urc cele 99 de trepte ale templului bucureștean.

Sunt așezat pe cifra 4, mă uit la 8 cum a adormit și îmi arunc privirile înspre apus.
Din păcate, îmi sunt prinse și aduse înapoi de cele două raze de înțelepciune,
de cele 40 de raze de înțelepciune,
de cele 60 de raze de înțelepciune...
... atât de generoase...

Numele Andrei îmi este.
Doar de-un lucru mă feresc,
Când sunt luat fără de veste:
De ridicolul livresc.

Plec din templu în grădină,
din grădină în scorbură,
din scorbură în cochilie.
Aici îmi pot da jos măștile,
de citit, nu mă citește nimeni,
de vizionat, nu mă urmărește nimeni...
... de mângâiat, nu mă mângâie nimeni.
Ieșiți din cușcă, ochii îmi pot spu-

Dioptrii (sau de ce nu este bine să poți citi linia a șaptea la un examen oftalmologic)

În fiecare seară,
când nu mai este îndreptată spre noi privirea lui Dumnezeu,
mă arunc în ochii prietenei mele
și înot în apa albastră a irișilor ei.

După ce ies la mal și mă usuc,
ne înveșmântăm unul în celălalt și îi spun „Te iubesc!”
... dar ea nu îmi răspunde.

Atunci, mă uit adânc în ochii ei și mă văd pe mine însumi
uitându-mă adânc în ochii ei...
... neîntâlnind altceva decât o sticlă mată.
Iau o pensulă și încerc să mă pictez în ochii ei,
dar pleoapa i se închide și adoarme.

În fiecare seară,
când nu mai este îndreptat spre noi zâmbetul lui Dumnezeu,
mă îndrept spre ochii prietenei mele
și mă întind pe pajiștea verde a irișilor ei.

După ce mă întorc în oraș și mă afum,
ne înveșmântăm unul în celălalt și îi spun „Te iubesc!”
... dar ea nu îmi răspunde.

Atunci, mă uit adânc în ochii ei și mă văd pe mine însumi
uitându-mă adânc în ochii ei...
... neîntâlnind altceva decât o sticlă mată.
Iau un creion și încerc să mă desenez în ochii ei,
dar pleoapa i se închide și adoarme.

În fiecare seară,
când nu mai este Dumnezeu,
mă poticnesc spre ochii prietenei mele
și mă scufund în mocirla irișilor ei.

După ce ies la suprafață și mă șterg,
ne înveșmântăm unul în celălalt și îi spun „Te iubesc!”

... iar ea îmi spune că este obosită și adoarme.

Sechzehntes - Spuneti "DA" proiectului comunitar legat de caini

2010-04-02T11:24:00.004+03:00

In urma unei treziri la realitate, suplimentate de mai multe persoane, am ajuns la concluzia ca incercarea propusa anterior trebuie, cel putin, amanata.

Cu toate acestea, alti pasi ce ar trebui facuti, zic eu, obligatoriu, cat de curand, pot fi impliniti in colaborare cu cei de la YouthBank.
Zilele urmatoare voi incepe sa lucrez asupra proiectului si voi pune la punct toate detaliile. Pe scurt, proiectul pe care mi-l imaginez ar implica doua aspecte:

1) Amplasarea unor dispensere cu punguta, maturica si faras, toate de unica folosinta, la iesirea din parcuri (cel putin Izvor si Cismigiu) si in locuri in cadrul lor, pentru ca stapanii acestor caini sa procedeze, cum se face in alte tari occidentale, si sa stranga dupa dragele animale.

2) Distribuirea de materiale in presa, postere, afise, campanii de informare si amplasarea de panouri in parcuri, pentru a instructa oamenii sa nu isi plimba cainii, in afara locurilor de joaca rezervate special, decat IN LESA.

Pana acum, alaturi imi este cat se poate de mult Robert Hohan, de la clasa XI E. Voi reveni cu detalii, cum am promis, iar orice sfat/indrumare este binevenita (dintre acestea, cea mai utila fiind care ONG ar fi optim pentru a sustine aceste idei?).

Sunteti invitati sa cercetati, sa reflectati si, in masura in care va tenteaza, sa va alaturati!

:)

Fünfzehntes - Spuneti "NU" cainilor vagabonzi

2010-03-26T20:18:00.005+02:00

Imi pare rau ca reiau blog-ul dupa o lunga absenta cu o asemenea idee, dar limitele rabdarii si tolerantei mele fata de aceasta problema au fost considerabil depasite.

Traim intr-un oras murdar, intr-un oras neingrijit, este adevarat. Dar are destule parti frumoase incat sa duca la bucuria de a fi bucurestean. De ce sa lasam aceasta bucurie sa fie taiata de la radacina de o alta problema, zic eu, la fel de, daca nu chiar mai serioasa, anume cea a cainilor vagabonzi?

Cati dintre noi nu s-au lovit cel putin o data in viata de aceasta pacoste? Statistica spune ca zilnic sunt muscati aproximativ 100 de bucuresteni.
Nu ne-am saturat de cauciucuri de bicicleta sparte? De injectii anti-tetanos chinuitoare? De plimbari seara prin parcuri devenite aproape imposibile? Toate acestea datorate unor javre!
Nici macar legea nu este de partea noastra, in forma ei actuala, conform unui articol cat se poate de recent (de nici acum 2 saptamani).

Sigur, oficialitatile sustin sus si tare ca vor sa faca ceva in legatura cu acest aspect, dar care este solutia? "Cei aproape 100.000 de maidanezi de pe strazile Capitalei ar putea fi mutati la munte daca primarul general al Capitalei Sorin Oprescu isi va duce la indeplinire planul." (link)

Va indemn pe toti care ati avut probleme cu cainii in ultimul an, fie ca ati fost muscati, fie ca ati fost 'doar' amenintati, fie cunoasteti cazuri printre cei apropiati, treceti pe la clasa 11A (sala 104) si lasati o mica notita si o semnatura, pe care, apoi, sa le strang intr-un memoriu care sa ajunga la Dl. Andrei Chiliman (primar sector 1 - Parcul Cismigiu), la Dl. Marian Vanghelie (primar sector 5 - Parcul Izvor) si la Dl. Sorin Oprescu (primar general).

Sunt constient ca, traind in tara in care traim, iertati-mi limbajul, nici dracu' probabil nu o sa ia in seama problema, dar incercarea nu costa mai nimic.

Vierzehntes - Doktor Merkwurdichliebe

2010-01-07T20:32:00.004+02:00

... mai bine cunoscut drept Dr. Strangelove.
Tema (muzicala) principala a filmului imi ramanea in minte mereu dupa ascultarea sa, iar acum, dupa putin chin, in sfarsit am reusit sa o dibuiesc la pian.
Adaugam o mica reorchestratie (poate) neobisnuita... et voilà!

Dr. Strangelove (remade theme)

:)

Dreizehntes - Rammstein (Sectiunea I)

2009-12-30T22:02:00.012+02:00

Wilkommen…
... intr-o lume foarte diferita; sau, poate, mai corect spus, nu o lume diferita, ci o lume vazuta dintr-o perspectiva atat extraordinara, cat si extraordinar de bulversanta.
Wilkommen...
... aus Rammstein.

Teil Null
(Minimele precizari)

Rammstein: Till Lindemann, Richard Kruspe, Paul Landers, Oliver Riedel, Christoph Schneider, Chrstian Lorenz (Flake).
N: 1994.
In viata: 1995-(2009-).

Teil Eins
(Contextul si inceputul)

Precum in cazul tratarii oricarui subiect, primul pas, si foarte important, este contextul „istoric” (*cough*) in care il regasim. Astfel, cum bine ne invata diverse resurse informationale, stim ca toti cei 6 membrii provin din fosta RDG, dintr-o perioada cat se poate de insuportabila (cultural, cel putin, desi nu numai).
Cu toate acestea, muzica, mai ales cea la nivel „underground”, avea oarecum rolul unei rezistente in fata regimului; era un mijloc prin care iti puteai manifesta revolta si neplacerea in fata opresiunii. Desigur, cu riscul de a fi prins si arestat, ceea ce a constituit exact motivul pentru care concertele formatiei Feeling B, din care au facut parte 2 dintre membrii Rammstein – Flake si Paul – erau improvizate, flexibilitatea rezultata permitandu-le sa se „faca nevazuti” repede, in caz de nevoie. Nu doar cei trei au avut, insa, tangente cu domeniul, ci si ceilalti faceau deja parte din mici formatii, cu mai mult sau mai putin success (Till – First Arsch, Richard – Orgasm Death Gimmicks, Oliver – The Inchtabokatables, Schneider – Die Firma).
Sigur, primul contact cu muzica l-au avut, fiecare, in copilarie/adolescenta, unele mai amuzante ca altele. Spre exemplu, in cazul lui Richard, a observat experimental cum poate avea succes la fete mai mare daca are o chitara in mana (oh, cat de adevarat :P); iar Schneider folosea o instalatie alcatuita din cutii vechi de metal si tigai, pe post de tobe.
Prin metode proprii fiecaruia, au evadat in Germania de Vest, unde s-au reunit (avand deja oarecare legaturi intre ei stabilite dinainte) si, sub indrumarea initiala a lui Richard, au format ceea ce noi numim astazi Rammstein. (Merita mentionat faptul ca dintre toti, Flake a fost singurul care nu a dorit sa se includa in formatie de la inceput, si cu care a fost necesara multa munca de convingere.)

Teil Zwei
(Demo-ul si perioada Herzeleid)

Formatie avem, dar ce facem cu ea?
Din fericire (din noroc? :P), pentru cei 6 rasare o oportunitate foarte rara. Concursul oferea ca premiu un numar limitat de ore de lucru intr-un studio de muzica profesionist. Cine s-au gandit sa participe? Cei sase. Cine au castigat? Cei sase! Cu un demo de 4 piese (Hallo Hallo – viitorul Das Alte Leid, Komm in mein Boot – viitorul Seemann, Der Reiter – viitorul Du riechst so gut, Rammstein – viitorul... Rammstein :D), si-au asigurat fundatia pentru primul lor album, Herzeleid (1995).
Herzeleid, in limba germana, inseamna durere de inima, desi mai bine tradus, ar fi „inima franta” (intr-un sens deloc melodramatic, sau cliseizat, insa!). Cele doua cuvinte care pot caracteriza albumul cel mai bine sunt „melancolie” si „agresivitate”, formand impreuna o minunata tesatura.
De la prima melodie, „Wollt ihr das Bett in Flammen sehen?” („Vrei sa vezi patul in flacari?”), se simte valul de, si stiu ca este brusc si socant, testosteron. Este o creatie cat se poate de masculina. Dar nu masculina, cu sensul de barbateasca. Nu. Ci masculina in sensul pur. Insusi corul melodiei scuipa in fata ideii de dragoste si transforma relatie barbat-femeie in razboi; ce clar iese in evidenta instinctul de distrugere; cat de clar ne arata natura ca masculului ii este specific acesta (:P):
„Sex ist ein Schlacht/ Liebe ist Krieg.” – „Sexul este o lupta/ Dragostea un razboi.”
Suntem apoi smulsi si aruncati in spatele unei alte sticle filtrante, numite „Der Meister” („Maestrul”), care ne dezvaluie viziuni apocaliptice si imagini halucinante, unde cei sase sunt transformati in calaretii biblici:
„Lauft!/ Weil der Meister uns gesandt/ verkünden wir den Untergang.” – „Fugiti!/ Intrucat maestrul ne-a trimis/ sa anuntam pieirea.”
„es wird kein Erbarmen geben/ lauft, lauft um euer Leben.” – „Strop de mila nu exista/ Fugiti, salvati-va vietile.”
„Die Wahrheit ist ein Chor aus Wind/ kein Engel kommt um euch zu rächen/ diese Tage eure letzten sind/ wie Stäbchen wird es euch zerbrechen.” – „Adevarul este un cor in vant/ niciun inger nu vine sa va razbune/ zilele acestea ultimele va sunt/ precum ramurele va va rupe-n mii.”
Din aceasta lume pe punctul de a se sfarsi, iar suntem luati si pusi fata in fata cu mintea umana, mai corect, cu aspectul mintii umane imbolnavite: psihopatul; cel care vaneaza victime (in cazul de fata, fete adolescente), spre a le face tot raul din lume. Sa urmarim „Weißes Fleisch” – „Carne alba”:
„Du auf dem Schulhof/ ich zum Töten bereit.” – „Tu, in curtea scolii/ sunt gata sa omor.”
„Mein schwarzes Blut un dein weißes Fleisch/ ich werd immer geiler von deinem Gekreisch/ der Angstschweiß da auf deiner weißen Stirn/ hagelt in mein krankes Gehirn.” – „Al meu sange negru si carnea ta alba/ Ma excit din ce in ce in ale tale strigari/ sudoarea cea rece pe a ta frunte dalba/ se infige puternic in mintea-mi bolnava.”
Aceasta intrupare a eului liric, in finalul melodiei, este inaltata. Unde ajunge? Ajunge in domeniul religios, unde iarasi se transforma, acum fiind intr-o ipostaza cristica, in cadrul „Asche zu Asche” – „Tarana in tarana”:
„Auf dem Kreuze lieg ich jetzt/ sie schlagen mir die Nägel ein/ das Feuer wäscht die Seele rein und übrig bleibt ein Mundvoll/ Asche.” – „Acum ma aflu-ntins pe cruce/ cuie-mi sunt batute-n palme/ focu-mi face pura fiinta/ in urma las doar o gura de/ cenusa.”
Melodia nu este variata; in (oarecare) contrast cu cele de pana acum, este chiar simplificata, dar aceasta este in scop scenic, intrucat intr-un concert Rammstein, la momentul „Asche zu Asche” pot fi urmarite unele dintre cele mai antrenante demonstratii de pirotehnica.
Dintr-o data, apa stinge focul, si in urma „mortii” eului, ne trezim in intuneric, cu briza marii vuind pe langa urechi si miros de sare invadandu-ne intimitatea, in timp ce o voce melancolica ne indeamna catre manuitorul ei:
„Komm in mein Boot/ ein Sturm kommt auf/ und es wird Nacht// Wo willst du hin/ so ganz allein/ treibst du davon.// Wer hält deine Hand/ wenn es dich/ nach unten zieht.” – „Vino in corabia mea/ se ridica o furtuna/ si devine noapte.// Unde vrei sa te indrepti?/atat de singura/ plutesti departe.// Cine te va tine de mana/ cand vei fi trasa/ in adanc?”
O metafora superba, pentru fiinta iubita, respectiv pentru noapte. Prima ii este furata marinarului (motiv des intalnit la Rammstein) de catre a doua, care il face pierdut pe mare. Melancolia sufletului ratacit, in care se coboara eul liric, este cat se poate de miscatoare.
Finalul poemului ne lasa intr-o senzatie de completa atemporalitate – una cognoscibila doar prin moarte, atat a trupului (cadavrul cel rece), cat si a sufletului (cel parasit de sentimente): „die Zeit steht still/ und mir ist kalt.” – „timpul sta locului/ iar eu sunt rece.”
Din aceasta stare de (oarecare, din nou :P) echilibru, suntem brusc scosi, cu brutalitate (atitudine, din nou, des intalnita in stilul abordat de trupa), si azvarliti in mijlocul vanatorii, unde Nebunia insasi se concentreaza in legatura dintre Ratiune si Dorinta, iar forta ei este atot-cuprinzatoare si invincibila:
„Der Wahnsinn/ ist nur eine schmale Brücke/ die Ufer sind Vernunft und Trieb.” – „Nebunia/ este doar un stramt pod/ avand ca maluri ratiunea si dorinta.”
„verrate mich nicht/ oh siehst du nicht die Brücke brennt/ hör auf zu schreien und wehre dich nicht/ weil sie sonst auseinander bricht.” – „nu ma trada/ oh, nu vezi cum arde podul?/ ineaca-ti strigatul si nu te opune/ de nu, se va ruina.”
Care vanatoare? Nebunia urmarind omul: „Du riechst so gut/ jetzt hab ich dich.// Du riechst so gut/ du riechst so gut/ ich geh dir hinterher.” – „Mirosi atat de bine/ acum te am.// Mirosi atat de bine/ mirosi atat de bine/ te urmaresc.”
Lasati, la propriu, in pragul nebuniei, suntem iarasi transportati, de data aceasta, pentru a ne naste. „Das Alte Leid” – „Vechea durere” vorbeste despre intreg ciclul vietii, dintr-o perspectiva melancolica, descurajata, aproape grotesca:
-> suntem introdusi in lume printr-o renastere a eului liric: „Aus der Bohne und in das Licht/ ein Wesen mich zu gehen drängt.” – „Afara din samanta si aruncat in lumina/ o fiinta ma impinge in afara.” – decaderea inca este ascunsa, imaginea mamei care isi naste copilul inca neavand niciun semn al depresiei.
-> „für die selbe Sache und das alte Leid/ meine Tränen mit Gelächter fängt.” – „pentru acelasi lucru si vechea durere/ lacrimile-mi sunt intampinate de ras.” – incepe a se face simtita melancolia eului liric; desi rasul exprima bucuria pe care o are mama care isi aude copilul, chiar daca aceste plange (aratand, insa, astfel, ca are plamani puternici si sanatosi :P), deprimarea este simtita din prima secunda de viata, cand neplacerea sa, aparent, este batjocorita.
-> „und auf der Matte fault ein junger Leib.” – „iar pe pres un trup tanar putrezeste.” – in timp ce unii se nasc, altii mor; iar pentru eu, inca de la nastere, conceptul de moarte ii este familiar, avandu-l atat de aproape de el.
-> „dieselbe Sache und das alte Leid.” – „acelasi lucru si vechea durere.” – melancolia ce devine din ce in ce mai pregnanta si apasatoare
-> „weiß ich endlich...” – „stiu in sfarsit” – care este concluzia?
-> aici este cu dublu sens:
i) „Ich will ficken/ Nie mehr das alte Leid” – „Vreau sa ma f**/ Niciodata iar, vechea durere” – in conceptia eului liric, motivul suprem al existentei: sexul; prin a carui practicare va scapa de eterna sa melancolie si depresie
ii) „Ich will ficken/ nie mehr, das alte Leid” – „Nu mai vreau sa ma f**/ Niciodata, vechea durere” – identificarea melancoliei sale cu o presupusa asexualitate.
Din aceasta stare, aproape de-a dreptul deplorabila, suntem transferati, in acest caz, cu o oarecare tranzitie, in Grotesc si Macabru, sintetizate in cat se poate de ironic titrata „Heirate mich” – „Casatoreste-te cu mine”. Aici, in contrast cu inceputul albumului, conceptul de iubire exista; problema este ca ajunge sa fie dus la extrema, astfel incat imposibilitatea de a accepta moartea sotiei sale il duce pe eul liric in a comite acte inumane de sacrilegiu, inspirand teama, scarba, chiar pura groaza, in timp ce putem urmari cum sotul o dezgroapa si se culca cu ea:
„Mit meinem Händen grab ich tief/ zu finden was ich so vermisst.” „die Nacht ist heiß und wir sind nackt” – „cu ale mele maini sap adanc/ pentru a gasi al meu dor.” „noaptea este fierbinte, iar noi suntem goi.”
Grotescul insusi este atins in urmatoarele versuri, alaturi de unul dintre cele mai puternice contraste ce pot fi regasite in opera lor:
„Ich nehm dich zärtlich in den Arm/ doch deine Haut reißt wie Papier/ und Teile fallen von dir Ab” – „Te cuprind tandru de brat/ pielea se sfasie ca hartia/ iar din cad jos bucati”.
Nu ni se da timp sa ne revenim in urma experientei de-a dreptul cutremuratoare, si lumea se metamorfezeaza inca o data, de data aceasta, intr-un sfat parintesc batut ca un cui in mintea ascultatorului; silabisirea, impreuna cu bataia regulata si disonanta intentionata a chitarelor sugereaza ceva fortat, ceva impins dincolo de refuz, ceva cat se poate de incomfortabil; deci, de dureros. Suntem fata in fata cu insasi durerea care sparge inima in doua:
„Bewahret einander vor Herzeleid/ den kurz ist die Zeit die ihr beisammen seid.” – „Feriti-va intre voi de a va frange inimile/ intrucat timpul impreuna este scurt.”
„Bewahret einander vor der Zweisamkeit.” – „Feriti-va intre voi de convietuire.”
Din nou, brusc, scena se schimba, iar acum suntem fata in fata tot cu un segment neplacut al mintii umane; in acest caz, complexele sexuale. Eul liric este transformat in omul fara inhibitie, posedat de Peste, acesta din urma fiind folosit ca simbol pentru perversiunea sa. Pe rand, participa in diverse practici sexuale, cu propria sa mama, apoi cu sora:
„Er liebt die Mutter/ und von der Seite...” – „Isi iubeste mama/ si dintr-o parte...”
„Er liebt die Schwester/ und von hinten...” – „Isi iubeste sora/ si din spate...”
Cand ajunge la apogeul grotescului propriu, la a se culca cu un animal – un caine, insusi eul liric este oripilat de fapta:
„Er liebt den Hund/ oh Gott von oben” – „Isi iubeste cainele/ oh Doamne de deasupra”.
Titlul melodiei insasi este „Laichzeit” – „Timpul iesitului din icre” (nu exista un echivalent in limba romana); pestisorii nou-nascuti, datorita formei si inotatului lor foarte rapid, pot fi asociati vizual cu spermatozoizii, iar acestia din urma sunt folositi pentru a sugera comportamentul eului liric, care nu urmareste decat sa isi satisfaca propriile instincte.
Din pura stare de soc, ne trezim, fara sa ne fi dat seama, cum lumea s-a metamorfozat pentru ultima oara, iar acum ne aflam in micul orasel Ramstein-Miesenbach, unde, in 1988, a avut loc un accident aerian ce s-a soldat cu un numar mare de morti si raniti. Melodia in sine este dedicata evenimentului, descriindu-l in toata anti-splendoarea sa:
„ein Mensch brennt”, „ein Flammenmeer”, „Mütter schreien”, „ein Massengrab”, „kein Entrinnen”, „kein Vogel singt mehr” – „un om arde”, „o mare de flacari”, „mame striga”, „un cimitir in masa”, „fara scapare”, „nicio pasare nu mai canta”.
Cu toate acestea contrasteaza puternic „inocentul” vers refren, ce incheie fiecare strofa: „die Sonne scheint” – „Soarele straluceste”, iar repetarea obsesiva a numelui, Ram(m)stein, il intipareste in mintea ascultatorului.
Asa cum s-a obisnuit (poate, deja? :P) ascultatorul, cu obisnuita sa bruschete, eul liric il paraseste pe acesta, bulversat si impartit intre diferite trairi interioare, ce se lupta unele cu altele.

(AMRU AV)

Zwölftes - Please be patient, your post is loading...

2009-12-30T11:29:00.004+02:00

Urmatorul si mult asteptatul (hm? :P) post, promis de atata timp, este pe drum!
Intre timp, sa ne bucuram (hm? :P) de o scurta miniatura pentru pian:

Achtundvierzigstes (Miniature)

:)

Elftes - Sarbatorile vin...

2009-12-13T21:20:00.009+02:00

Nu am abandonat inca speranta ca, pana la urma, ma voi tine de cuvant in legatura cu promisiunile precedente.
Pana atunci, insa, ceva in spiritul Craciunului, creat cu maxima placere:

La Vifleem colo-n jos

:)

Zehntes - Pasi prin lume

2009-11-13T16:45:00.003+02:00

Aman si mai mult auto-impusul proiect al traducerii si interpretarii textelor Rammstein, in favoarea incercarii de a folosi blog-ul si pentru un alt scop decat cel publicistic; altfel spus, de data aceasta vreau sa impartasesc din propria-mi creatie, dar nu din cea muzicala, ci din cea literara :).

Donc, voilà:

• Plans

Simt nevoia sa plang,
Dar nimeni nu a plans in ast fel vreodata.
Asa ca nu stiu cum sa plang,
Dar tot trebuie sa o fac.

Voi afla eu un nou fel de a plange,
Iar altii care vor vrea sa planga asa,
In viitor, vor putea.

Voi fi ajutat o lume intreaga…

Acum nu mai simt nevoia sa plang.

• Lupul

Un lup veni si se-aseza langa mine,
Isi puse botul pe labe si incepu sa si-l linga.
Imi cerea de mancare.

Intrucat de mult fusesem singur si-mi era urat,
I-am dat lupului sa manance, iar lupul a ramas cu mine,
Cerand in fiecare zi de mancare.

Un alt lup veni si se-aseza langa mine,
Isi puse si el botul pe labe si incepu sa si-l linga.
Si el imi cerea de mancare.

Intai nu am vrut sa-l hranesc, sperand ca ma va lasa in pace,
Dar lupul infometat se-nfurie si sari sa ma muste,
Vazand ca nu-i dau de mancare.

Apoi l-am hranit, iar el a ramas cu mine,
Dar primul lup se infurie si el si sari sa ma muste,
Trebuind sa-si imparta din mancare.

Lupul este zamislit in dragoste...

• Micul David, dupa ce citeste Cartea Psalmilor, se aseaza in fata icoanei si incepe sa se roage lui Dumnezeu

Domnul, Dumnezeul meu,
Creatorule a toate;
vino, rogu-Te, la mine,
lasa-ma sa intru in inima Ta;
ingaduie-mi sa Iti alung tristetea Ta;
mergi dupa mine, Doamne, si Iti voi arata frumusetea lumii Tale.
Nu Te lasa intru deznadejde, Stapane, ci auzi glasul robului Tau
si vino la el;
nu pogori dreapta-Ti manie asupra poporului Tau,
ci, cu multa si marea Ta mila, lasa-l sa lupte sa Te merite din nou.
Pe slujitorul Tau, Doamne, nu il lua la Tine,
caci Tu nu ai nevoie sa Iti fie aproape,
ci lasa-l sa salasluiasca in continuare in lumea
ce i-ai dat-o in stapanire,
spre a-Ti aduce cinste prin fericirea lui.
Pacea gradinii Tale, Sfinte, adu-o din nou supusilor Tai.
Doamne, Dumnezeul meu,
nu Iti pierde increderea in mine…

Cum ar sugera, poate, si Mircea Cartarescu, Irish Cream in timpul lecturii... :)

Neuntes - "Wir sind zurück, schalte ein..."

2009-10-20T21:37:00.008+03:00

"Rammstein... din nou, Rammstein" spunea cineva acum cateva saptamani, dar se pare ca subiectul nu a fost incheiat atunci. :)

Ieri a aparut, in sfarsit, in Romania, albumul nr. 6, "Liebe ist für alle da" (LIFAD, pe scurt)... si, oh, Doamne, Doamne, sunt extraordinar de entuziasmat.

Desigur, o opinie pertinenta, un verdict, risc a folosi cuvantul (:P) nu se poate da atat de repede; doar 5-6 ascultari per piesa nu sunt suficiente; in plus, site-ul unde pot fi gasite cele mai bune traduceri pentru versurile formatiei inca nu le-a publicat integral pe cele pentru LIFAD; cu toate acestea, chiar si pana acum, eu unul am fost puternic impresionat de acest album...
... de fapt, chiar m-am indragostit :D.

Imi propun ca, pe viitor (desigur, in masura in care voi dispune si de resursele necesare acestei 'munci'), sa analizez, in detaliu, fiecare melodie de pe noul album (poate chiar din tot ce au creat vreodata, hmm...); dar, da, cum se spune, 'om trai si om vedea'. :)

Pana atunci, insa, propun sa luam urmatoarea imagine, foarte frumoasa, chiar de-a dreptul incredibila (si, merg atat de departe incat sa spun, geniala; iar unii stiu cat de greu acord eu acest atribut :P):

"Und der Haifisch, der hat Tränen/ Und die laufen von Gesicht,/ Doch der Haifisch lebt im Wasser,/ So die Tränen sieht man nicht.//
In der Tiefe ist es einsam/ Und so manche Zähre fliest/ Und so kommt es, dass das Wasser/ In den Meeren salzig ist."

Iar rechinul, are si el lacrimi,/ Iar ele i se scurg pe fata,/ Dar intrucat traieste in apa,/ Nimeni nu le vede.//
In adancuri, esti atat de singur/ Si atat de multe lacrimi sunt varsate,/ Incat astfel se intampla/ Ca marile sa fie sarate.

De data aceasta sugerez un ceai negru fierbinte, mai ales pentru vreme, dar si pentru atmosfera; ghimbirul, anasonul, mai ales scortisoara, ar fi nu doar ingrediente minunate pentru un ceai, dar se si potrivesc cu gustul 'intepator', perceptibil inca din primele masuri ale albumului.

Achtes - There's more to Rammstein's "Pussy" than meets the eye

2009-09-29T18:04:00.005+03:00

Rammstein... din nou, Rammstein.

Cum se stie, nu se stie, mai sunt putin peste doua saptamani pana cand apare LIFAD, in final, si pe piata Romaniei; insa, primul single, Pussy, este deja pe piata, continand doua melodii, printre care si cea omonima titlului mentionat.

Ei bine, aceasta din urma, a fost supusa (cu exceptia Wikipediei, desigur :D) la comentarii, din cate am observat pana acum, in mare, de doua tipuri:
a) o mare prostie, o profunda dezamagire, complet lipsita de continut si sens (pentru a expune intr-un mod mai politicos)
b) luare in batjocura fie a melodiei, fie a formatiei, fie a natiunii noastre, fie a comentariului utilizatorului de deasupra/de dedesubt (acestea, in principal, in cazul comentariilor online :P).
Toti avem o parere, nu neg, nu contest; iar aceasta poate fi exprimata; dar atat de putini oameni sunt in stare sa vada (sau sa se auto-sugestioneze? haha) contextul din spatele acestei piese, incat incerc sa fac o analiza, indraznesc sa spun, mai riguroasa (:P), a problemei; iar pentru a o face mai interesanta, in loc de 'expunere', 'dezvoltare', 'concluzii', propun sa folosim o alta structura, mai... culinara: 'aperitiv', 'felul principal', 'desert'. :)

Astfel, primul pas pentru a incepe aceasta analiza, aperitivul, consta in a identifica acele concepte sau premize necesare pentru a putea dezvolta mai departe; acestea sunt patru (sugerez, fara ironie, sa cititi aritcolul de pe Wikipedia despre cifra 4 - contine tot felul de informatii interesante) la numar, si anume:

1) o oarecare privire de ansamblu asupra carierei formatiei, nu neaparat aprofundata, dar care sa vizeze fiecare perioada din evolutia lor, si asupra atitudinii lor fata de arta si lume;
2) o buna traducere a versurilor melodiei in cauza intr-o limba cunoscuta foarte bine de cititor; aceasta parte nu poate fi subliniata destul - nuantele in versurile lor sunt mereu de o finete/subtilitate remarcabila, ceea ce face ca Google Translator sau Babelfish sa nu fie suficiente (:P);
3) cunoasterea fenomenului de "turism sexual" (sex tourism);
4) o oarecare idee asupra politicii fata de pornografie in vigoare in Germania - atat atitudinea statului, a producatorului, cat si a cumparatorului.

Acestea fiind spuse, sa trecem la felul principal, adica, sa luam fiecare din punctele de deasupra in parte si sa le aprofundam.

In primul rand, despre Rammstein. Pe tot parcursul evolutiei lor, pana in anul 2002, ei au putut fi mereu caracterizati foarte cinstit de termenii "provocatori", "non-conformisti", chiar "teribilisti". In 2004 si 2005, singurul termen care putea fi eliminat dintre acestia este ultimul, putand fi inlocuit (in context, desigur) cu "maturizati".
Ei intotdeauna incearca sa "intinda coarda dincolo de limitele placute", sa socheze prin abordarea directa, ne-eufemistica (desi, sub nicio forma, ne-metaforica :P), dar niciodata lipsiti de un oarecare bun-gust. Este mai mult decat asteptat ca ei sa aduca noi creatii fata de care prima reactie a multora sa fie: "Scandalos!"

In cazul versurilor, imi voi permite sa plec de la convingerea ca oricine are rabdare sa citeasca acest intreg articol cunoaste, de asemenea, si limba engleza la un nivel (foarte) bun; astfel, pentru a evita fie o traducere care sa sune penibil in a noastra frumoasa limba, pastrand continutul integru, fie o traducere care sa sune foarte bine in romaneste, dar alterand considerabil mesajul, voi recurge la varianta in engleza; de asemenea, intrucat o buna parte din melodie este deja in engleza, voi traduce doar versurile in germana:

"Zu groß, zu klein,/ Er könnte etwas größer sein."
Too big, too small,/ It could be a bit bigger.

"Mercedes-Benz und Autobahn,/ Alleine in das Ausland fahren,/ Reise, Reise, Fahrvergnügen/ Ich will nur Spaß, mich nicht verlieben"
A Mercedes-Benz on the Autobahn,/ Alone on the foreign highways,/ Travel, journey, delight of driving/ I only want fun, don't fall in love with me.

"Zu groß, zu klein,/ Der Schlagbaum sollte oben sein."
Too big, too small,/ The impact tree should be up.

"Schönes Fräulein, Lust auf mehr?/ Blitzkrieg mit dem Fleischgewehr!/ Schnaps im Kopf, du holde Braut,/ steck Bratwurst in dein Sauerkraut!"
Beautiful miss, do you lust for more?/ A blitzkrieg with the flesh rifle!/ Schnapps-filled head, you lovely bride,/ Stick Bratwurst in your Sauerkraut!"

Dupa cum este de observat, ironia este prezenta din plin in acestea, de la atitudinea macho pana la imaginile cliseizate pana la saturatie, toate metafore pentru atitudinea atat de laissez-faire adoptata fata de pornografie in ziua de azi, la nivel mondial.

Punctul al treilea este cel mai usor de explicat: fenomenul consta in intreprinderea de calatorii in tari straine, de obicei cu legi mai putin stricte in privinta in cauza, cu scopul unic, sau, cel putin principal, pentru a intretine relatii sexuale, de cele mai multe ori cu prostituate (un candidat aproape evident este Olanda :P).

In final, sa ne uitam la aspectele legate de pornografie in Germania.
In primul rand, conform unor studii, Germania este pe locul 1 in Europa (la nivel mondial fiind intrecuta doar de SUA) la numarul de pagini web cu continut pornografic (link si link).
In al doilea, aproape toate tipurile de porno sunt accesibile pe scara larga, inclusiv cea cu minori (link). Pentru a nu mentiona faptul ca achizitonarea de materiale pornografice este foarte simpla - aproape poti cumpara de la centrul de presa de la coltul strazii.

Trecand la desert, toate acestea sunt satirizate de Rammstein in cadrul acestei piese, prin cliseurile versurilor, prin cliseurile compozitiei (spre exemplu, secventele cantate de Flake la sintetizator), prin atitudinea recognoscibila a membrilor.
Nu este un simplu film porno (tin sa mentionez, totusi, ca, tehnic vorbind, NU este nici macar atat; statutul de film pentru adulti este dat de incluziunea a cel putin o scena care presupune raporturi sexuale NEsimulate, reale; or, in video clip, este simulat... altfel spus, organele nu sunt reale :P), este o satira, o critica; are o forma, precum si un fond...

Pentru a ramane in tema, sugerez de data aceasta niste varza acra? :P

Siebentes - De ce se da din cap la un concert rock, dar la unul la Ateneu nu

2009-09-13T17:57:00.002+03:00

Desigur, unii s-ar opri din a citi pana si titlul post-ului dincolo de virgula si ar pune activitatea mentionata sus si tare pe seama satanismului. Cu toate acestea, insa, sa analizam fenomenul, treptat.

Ieri seara (sambata, 12 Septembrie) mi s-a atras atentia ca la ora 22:30 (si cu alte ocazii) se transmite in direct de la Ateneu o parte din Festivalul George Enescu (pe Wikipedia, festivalul nu are pagina decat in engleza :P) pe TVR Cultural; astfel, am stat si eu sa ascult cele 4 piese cantate, toate de Haydn, anume:
- Simfonia nr. 8 in Sol major
- Concertul in Mi bemol major pentru trompeta si orchestra
- O sonata in Re major pentru pian
- Simfonia nr. 67 in Fa major.
Printre multele ganduri si chiar mai numeroasele imagini ce mi-au trecut prin minte in timpul celor doua ore petrecute in auditie, mi-am permis un interval de cateva minute in care am stat sa meditez asupra urmatoarei idei: care este cea mai buna metoda pentru a imbina, in timpul unei auditii, componenta vizuala cu cea auditiva? Parerea mea este ca raspunsul are doua ramificatii, depinzand, simplu, de numarul de interpreti.

Daca piesa este pentru un singur instrument, sau rescrisa pentru un singur instrument, atunci componenta vizuala capata o mare importanta prin urmarirea expresiei interpretului, a stilului sau de interpretare.
Daca, insa, lucrarea este pentru instrumente multiple, desi poate suna neobisnuit, metoda cea mai buna de auditie este eliminand complet componenta vizuala. Da, cu ochii inchisi!
Acum, in mod rational, vine intrebarea: De ce? Ei bine, raspunsul pentru aceasta nu vine doar din partea mea, ci este preluat din lumea psihologiei, care spune ca orice imagine (inclusiv video) privita creeaza un anumit sistem de organizare al undelor alfa ce ajung la creier, iar orice tranzitie brusca, orice "cut", chiar si mutatul atentiei dintr-un punct in altul, fara o tranzitie treptata, distorsioneaza complet aceste unde alfa si, de obicei, pana apuca sa se reorganizeze, apare o alta mutare. Aceste unde, cu cat sunt mai organizate, dau o senzatie de ordine si calm.
Muzica pe care o putem asculta pe timpul festivalului (macar!) tocmai aceasta isi si propune: ordinea; tocmai de aceea trebuie evitata acea distorsionare a undelor, care creeaza o stare de nervozitate/agitare.

Sigur, nici aceasta din urma nu este "raul de pe lume", dar nu este potrivita cu contextul anterior mentionat. Sa luam, insa, cazul unui concert rock. 'Centrul de interes' se muta adesea de la unul din membrii trupei la altul, la fel cum se intampla des si la muzica clasica; insa atitudinea artistului de muzica populara este fie agresiva, fie provocatoare, deci, indiferent de caz, incitanta. Ori, ceva incitant este echivalent cu ceva agitant.
Cum bine ne arata, iarasi, stiinta, un sistem agitat poseda o cantitate mare de energie, care conform legilor naturale, se transmite, printr-un fel sau altul la un alt sistem. Cum, deci, ar putea un participant la un astfel de concert sa isi descarce surplusul de energie pe care il acumuleaza? Prin dans? Dansul presupune un oarecare grad de control, de gratie, lucruri despre care nu se prea poate vorbi in mod realist in cazul unei manifestari de forta, decat in masura in care controlul este exercitat de participant in mod voit si fortat (altfel spus, cat de departe ajunge cu forta descarcarii sale - devine violent sau nu).
Astfel, o forma foarte practica pentru acest proces se poate regasi in gesturile tipice publicului unui astfel de concert: datul din cap, din brate, batutul din picior etc. Sunt simple eforturi fizice, pana la urma (parul lung este un alt subiect :P). Cei care au mai putine inhibitii si/sau agresivitate sunt adepti chiar ai unei alte practici bine-cunoscute, anume mosh-pit-ul.

Inchei aici ideea, lasandu-va cu perspectiva unor deliciosi ardei umpluti. :)

Sechstes - O pauza de masa

2009-09-10T22:36:00.011+03:00

Aveam de gand sa vorbesc despre ideea de lege morala, mai ales pornind de la filmul "Politist, adjectiv", dar aman pentru alta data, cand voi avea mintea mai limpede.
Cu toate acestea, m-am angajat mai inainte ca o sa incep, ocazional, sa dezvolt sugestiile de mancare de final de post, trecand chiar la retete intregi :P.
Astfel, prezint prima sugestie, cu rol de 'felul doi' pentru orice masa copioasa, pastrand insa caracterul 'sanatos' al mancarii:

Tocanita de carne in sos tomat

Reactivi: pulpa de porc - 500/600 g (variabil), o ceapa medie (preferabil rosie), pasta de tomate, ulei (preferabil de masline), sare, oregano, piper macinat (preferabil alb), piper boabe (preferabil negru), apa.

Ustensile: o oala (marime medie/3-4 L), un fund de lemn, o lingura, un cutit de bucatarie, o lingurita.

Mod de preparare:
- se toarna un strat foarte fin de ulei pe fundul oalei, raspandindu-l uniform
- se spala pulpa de porc cu apa rece, apoi se taie in bucati mici (aproximativ de marimea unui cub cu latura de 5-8 cm)
- se adauga carnea in oala
- se spala ceapa si se curata, apoi se taie marunt si se adauga peste carne
- se adauga 2-3 linguri de ulei
- se adauga 3-4 linguri de pasta de tomate
- se adauga o lingurita rasa de sare
- se adauga o lingurita cu varf de oregano
- se adauga un varf de cutit de piper macinat (aproximativ 3 mm pe cutit :P)
- se adauga o treime de lingurita de piper boabe (aproximativ 14-18 bobite)
- se adauga apa pana cand ingredientele sunt aproape complet acoperite (aproximativ 1 cm liber deasupra apei)
- se amesteca bine, apoi se pune la fiert la foc mare
- odata ce da in clocot (aproximativ 10 minute la foc mediu/6 la foc mare), se lasa la fiert la foc mic timp de 25-30 de minute.

Sugestii pentru garnitura: paste, mamaliguta sau cartofi piure.

Bon appetit! :)

Fünftes - Despre Dali si arta contemporana

2009-09-05T15:19:00.009+03:00

Mentionam in post-ul anterior despre revoltarea mea fata de o idee sustinuta de Salvador Dali, anume ca - si imi cer scuze pentru limbaj, dar este traducerea corecta, ma tem - "In subconstient, te f**i cu oameni plini de uratenie, niciodata de frumusete, deoarece libido-ul mereu isi doreste ceva respingator."
Sunt multe puncte de luat in considerare si discutat; sa le luam pe rand.

Oarecum la fel ca si in cazul bosonului Higgs, par example, subconstientul nu este o entitate ce poate fi analizata direct, ci prin efectele cauzate de interactiunea sa cu restul Universului. Luand aceasta drept ipoteza, ajungem la urmatoarea situatie:
- daca ipoteza este adevarata, atunci fie afirmatia lui Dali este bazata pe observatii facute de el, fie este, iertati-mi expresia, luata din pom;
- daca ipoteza este falsa, subconstientul poate fi analizat direct si presupunem ca exact aceasta a si facut Dali.

Intrucat nu este vorba de orice om, ba chiar de un auto-intitulat geniu, desi cu siguranta posibil, este improbabil ca Salvador Dali sa arunce cu vorbe care sa nu fie gandite dinainte; astfel, primul caz se reduce la observatiile facute de el.
Sunt de acord ca, in ultima vreme, mai ales odata cu revolutia sexuala (din care un eveniment cu importanta foarte mare a fost festivalul Woodstock din 1969), conceptul de 'a face dragoste' se duce din ce in ce mai mult pe apa sambetei, fiind din ce in ce mai greu de regasit in oameni. Si sa nu uitam ca toate aceste schimbari se petrec in timpul vietii lui Dali, ceea ce i-ar fi putut oferi destule cazuri pentru a ajunge la aceeasi concluzie - daca nu era chiar el insusi un om fara inclinatie catre acest act, precum poate fi interpretata exprimarea lui vulgara; desigur, era un om excentric, deci o a treia posibilitate ar fi motivul "doar de aparenta".

Cu toate acestea, cei ce nu au pierdut inca aceasta capacitate cunosc acele aspecte, unele comune chiar si Romantismului, si stiu ca lucrurile stau exact pe dos - intentia este de a idealiza iubita, de a o inalta pe cat posibil.
Afirmatia este aplicabila, insa, pentru persoane cu un instinct de dominatie dezvoltat, iar rationamentul este simplu si liniar: ceva urat iti provoaca sila si dezgust, devening respingator; reactia de respingere este o ramura a unui sentiment fundamental si vechi de cand lumea; nevoia de securitate este satisfacuta in momentul in care frica este invinsa; dominatia este o forma a invingerii; astfel, urmand calea in sens invers, reiese ca uratirea celuilalt apare in urma manifestarii instinctului de dominatie.

Celalat caz este acela in care subconstientul zace 'ca o carte deschisa', dar psihologii au negat acest lucru si nu vad niciun motiv de ce nu ar fi asa; subconstientul nu poate fi analizat direct.

Desigur, aceasta nu este decat analiza unei mici, aproape insignifiante (oare? :P) farame din ceea ce a ramas de la Salvador Dali. Calitatea sa de artist si impactul pe care l-a avut asupra istoriei omenirii nu poate fi negat, nici nu ar avea rost. Doar care este menirea artistului daca nu pentru a provoca, mereu? Fie ca ne place, fie ca nu.

Si uite-asa ajung din nou la o discutie pe care am avut-o cu B.T. cu mult timp in urma, anume 'Ce este arta?' Imi amintesc si de un mic proiect incercat atunci. Indemn din tot sufletul pe oricine are ocazia, sa ridice aceasta problema cu B., intrucat punctul sau de vedere merita ascultat si reascultat, fiind unul din putinele care sunt pline de esenta.
Un rezumat al concluziei acelei discutii ar putea fi urmatorul: "Orice poate deveni arta, cata vreme are un context."
In epoci de mult apuse, acel context era, mai mult sau mai putin, evident, sau cel putin era impartit in unul adevarat (profund) si unul ca pretext (superficial, dar evident pentru oricine). In ziua de azi, contextul a devenit din ce in ce mai greu de observat, indiciile fiind remarcabil de subtile cateodata, alteori aproape imposibil de corelat.

Sa luam un exemplu prin urmatoarele imagini:

Care dintre ele este arta? Sau nici una? Sau amandoua?

Contextul adevarat din spatele lor spune ca prima NU este arta, dar ca a doua DA. Dar tot ramane de discutat, nu? :P

De data aceasta indraznesc sa incerc a va imbia cu salata de vinete.

Viertes - Compromisuri, speculatii si nemteasca

2009-09-04T20:39:00.010+03:00

In urma unei conversatii cu cineva pe tema penultimului meu articol, am ajuns, mergand din subiect in subiect, la o idee fata de care mi-am exprimat dezaprobarea cu multe luni in urma, dar fara a aduce argumente; astfel incat am vrut sa profit de post-ul numarul 4 al blogului pentru a dezvolta pe baza acestui citat, dar aman aceasta pentru mai tarziu, intrucat atentia mi-a fost atrasa, in cursul zilei, de un alt subiect pe care doresc sa il abordez (mai ales intrucat este fresh :P).

Mai mult sau mai putin evident, eu sunt un mare fan al formatiei Rammstein. Este drept, nu de la inceputurile lor, intrucat pe vremea aceea inca scanceam in mijlocul noptii, neavand nici doi ani de viata impliniti. Dar, desi nu am decat putin peste 3 ani de cand ii ascult (constant, insa), pot indrazni sa spun ca am o cultura aproape desavarsita cand vine vorba de ei, atat ca formatie, cat si ca stil muzical, stil liric, vieti personale chiar.

Sar peste orice scurt (sau nu :P) istoric, ce poate fi gasit fie aici (toti anii), fie aici, fie la site-ul meu preferat dedicat subiectului si trec direct la informatia de baza - au fost hotarate urmatoarele date:

- o data fixa, 18 Septembrie, pentru punerea pe piata a primului single al albumului nou, "Pussy"

- o data aproximativa, Octombrie, pentru punerea pe piata a albumului nou, "Liebe ist für alle da" (cel de-al saselea, deja)

(LINK)

Desigur, la fel cum imaginez ca sunt si multi altii, sunt foarte incantat de aceste vesti, mai ales intrucat aceste date sunt atat de aproape. Mai multe despre acest nou album, desi, in mare, sunt speculatii, pot fi gasite aici, aici si aici.

Sarbatorim acest eveniment cu tocanita din carne de porc, in sos tomat. :)

Drittes - Unul din acele momente...

2009-09-02T00:24:00.000+03:00

Stiti acea senzatie cand ai atatea idei pentru viitor (cel putin al tau :P), poate chiar ai si un plan pe care te-ai apucat sa il aplici pentru a vedea acele idei realizate, dar tot te apuca o stare de usoara anxietate - dar daca nu o sa iasa?
Dar daca doar ma amagesc singur(a)?
Dar daca?

Presupun ca merita admiratii oamenii care reusesc sa aiba deplina incredere in ceea ce fac si in ei insisi. Oameni precum Tudor Arghezi, care a publicat fiecare poezie, cat de nefinisata, cat de lipsita de o oarecare insemnatate ar fi fost; a publicat fiecare text pe care l-a scris vreodata (cel putin, conform orelor de romana tinute in Sfantul Sava). Sau precum Salvador Dali, care niciodata nu a ezitat de la maniera sa si conceptia sa asupra lumii si, mai ales, asupra rolului sau in ea (sigur, nu intram in discutia daca, in realitate, nu din punctul lor de vedere, aveau dreptate sau nu).

Tind catre ideea ca, pana la urma, daca intr-adevar vrei sa iti realizezi ide(alur)ile, mai ales daca posezi si discernamantul necesar pentru a-ti da seama daca merita sau nu, daca ar trebui sau nu (desi, aici este iarasi discutabil; daca Marie Curie, spre exemplu, ar fi avut clarviziunea de a prevedea posibilele utilizari ale cercetarii sale, oare ar fi trebuit sa nu le mai publice? Conform articolului precedent, nu, nu ar trebui acest fapt sa o impiedice :P), trebuie ca in astfel de momente sa te gandesti: "Ei, eu incerc." - macar atat, daca nu "Ei, sigur o sa reusesc."

Compot de prune, de data aceasta, hm? :)

Zweite - Controversatul domn Warner

2009-09-01T12:05:00.000+03:00

Nu, nu este vorba despre unii dintre cei mai cunoscuti frati din lume, alaturi de cei care ne-au dat cinema-ul, respectiv de cei care ne-au dat ce sa vizionam in cinema; este vorba despre Brian Hugh Warner, cunoscut mai degraba dupa numele alter ego-ului sau, Marilyn Manson.

Marilyn Manson a lansat doar cu putin peste 3 luni in urma cel de-al 7-lea sau album, despre care opinia critica (la fel ca si a mea, de altfel :P) este impratita. Sigur, pentru cei care il asculta constant, sau, cel putin, sunt familiari cu albumele sale din trecut, nimic nu se va compara vreodata cu cea mai buna opera a sa, 'Album No.3'.
Dar nu doresc sa conduc aceasta discutie catre o analiza muzicala a creatiei sale, ci, mai degraba, la o idee controversata, demult dezbatuta, dar care se tot reia si se reia in diverse situatii, profitandu-se de fiecare data de ocazia de a mai 'jongla cu capra'.

20 Aprilie 1999 marcheaza data cand in America are loc bine-cunoscutul incident de la liceul Columbine, unde doi elevi din ultimul an, Eric Harris si Dylan Klebold au masacrat, literalmente, 13 oameni, apoi luandu-si singuri vietile, ridicand numarul victimelor la 15 (pe langa raniti). Nu este nici pe departe primul incident de genul (regretabil), dar este cu cel mai mare numar de victime pana la data respectiva.
Sarind peste aspecte mai mult sau mai putin importante, in zilele succedente evenimentului, milioane de oameni isi uneau glasul intr-o intrebare, care, in sinea ei, m-a facut sa imi zambesc ironic in minte: "Pe cine dam vina?". Nu "De ce?", ci "Pe cine dam vina?". De acord, nuanta este foarte subtila, dar este!
Si asa incep investigatii in vietile personale are celor doi, interviuri luate parintilor, sondaje publice s.a.m.d., concluzionand prin a situa in top 3 cauze ale incidentului... muzica! Nu orice muzica, desigur, ci muzica rock ('n'roll, totusi :P); si pe cine altul sa se dea vina mai usor si mai rapid decat pe anterior-mentionatul Marilyn Manson!

(Imi permit a face o scurta intrerupere pentru a readuce la lumina faptul ca exista un documentar, despre care sunt convins ca mai toata lumea stie, daca nu l-a si vazut, intitulat "Bowling for Columbine", realizat de renumitul regizor Michael Moore.
Ofer aici un LINK pentru secventa in care este intervievat chiar Manson in legatura cu incidentul, material care sta la baza discutiei in continuare - dureaza doar 4 minute :P).

Sa dai vina pe exprimarea artistica a unuia sau mai multi indivizi (pentru ca, fie ca ni se pare buna sau nu, muzica este arta; rock-ul, rap-ul, manelele, pop-ul, jazz-ul etc. - toate sunt o forma de arta; sigur, unele mai bune decat altele) pentru actiunile altor indivizi, ba chiar sa incerci sa o si pedepsesti, cenzurand-o, indepartand-o, reprezinta o grava lipsa de discernamant.
Este asemanator situatiei unui sofer beat la volanul unei masini, care face un accident. Se va lua in considerare faptul ca soferul era sub influenta alcoolului, dar omul este cel care este pedepsit, nu bautura! Soferul in cauza, in loc sa consume alcool pentru a il savura (Sauvignon Blanc demisec... mmm), il consuma in mod inconstient, ajungand la partea negativa a sa.

Si totusi, este o diferenta! Deoarece in acest caz, 'alcool-ul' nu este doar un obiect, este o fiinta rationala. Marilyn Manson, la fel ca si alti artisti socanti si excentrici dinainte (da, indraznesc sa il pun, dupa acest criteriu, alaturi chiar de Dali! :P), sunt constienti de ce creeaza si ar trebui sa fie constienti de influenta pe care o pot avea, mai ales cu cat sunt mai accesibili adolescentilor in perioada atat de critica 13-15.
Ar trebui acest lucru sa ii impiedice din a crea ceea ce creeaza, de a provoca in felul in care o fac? Nicidecum! Este responsabilitatea parintilor de a educa discernamantul in copiii lor, atat in a sti ce sa aleaga in cultivarea lor, cat si a sti cum sa inteleaga mesajul primit... pentru a nu mai mentiona faptul ca ar trebui sa ii invete de ce nu ai dreptul sa renunti la viata, cu atat mai putin sa o iei pe a altuia, dar acesta este un alt subiect.

As fi curios si de alte pareri, mai ales in compania unei cani de ceai (devine obsesie deja, haha). Inchei aici, insa, ma asteapta snitelurile care se cer preparate.

Erste - Noch ein blog...

2009-08-31T19:09:00.000+03:00

Este drept ca in ziua de azi, mai toata lumea are blog, desi multe sunt abandonate dupa doar cateva articole (propria mea experienta din trecut, ha).
Dar, stimulat, pe de o parte, de descoperirea recenta a unor blog-uri apartinand unor persoane apropiate (c'est contagieux, qu'est-ce qu'on peut faire?), pe de alta parte, de intelegerea, in final, a ceea ce inseamna, de fapt, un blog, iau incercarea de la capat :).

Ce inseamna, de fapt, un blog? Sunt destul de sigur ca am reusit sa gasesc un raspuns. Il voi contrazice oarecum pe B.T., care, inainte de a-si schimba introducerea (haha), desfiinta ideea de 'jurnal', desi, intr-o oarecare masura, are dreptate.
DEX-ul ne ofera ca definitie: "JURNÁL s. n. 1. caiet de însemnări intime zilnice (despre tot ceea ce se întâmplă); [...]". Este adevarat ca, de asemenea, jurnalul are proprietatea de a fi secret, de a nu fi citit decat de autor.
Dar tocmai aici apare blog-ul. El este un jurnal deschis, un jurnal public, cu diferente foarte subtile fata de cel clasic. In mod interesant, isi pastreaza calitatea de intim, pastrand astfel si trasatura de sinceritate (sigur, cata vreme autorul nu isi asuma un alter ego), dar aceasta nu mai este impartasita doar cu tine insuti, ci cu oricine citeste blog-ul. Bun, de acord, este improbabil ca toti oamenii din lume sa intre pe un anume blog X si sa il citeasca, dar nu imposibil; deci, teoretic vorbind, fiecare articol de pe un blog este scris tocmai pentru a fi citit de altii, sau, daca nu cu intentia, cel putin cu sansa. (Un bonus al acestui fapt este ca ai un back-up plan, in caz ca blog-ul ramane complet nebagat in seama - este in principal pentru tine insuti, ce mai atata necajeala cu 'cine citeste oare?' :P)

Inchei primul articol aici printr-o metoda despre care ma tem ca va deveni specfica fiecarei incheieri (haha); in cazul de fata, ma duc sa adaug bors la ciorba de legume :P.